Ceremonia de învestitură

În ultimul weekend din septembrie 2025, Locotenența Franței și cea a Luxemburgului și-au primit noii membri la Paris. Vineri seara, veghea de rugăciune s-a ținut în biserica Saint-Louis des Invalides; sâmbătă, 27 septembrie, Liturghia de învestitură a fost celebrată la Notre-Dame, sub președinția Cardinalului Mare Maestru Fernando Filoni. Aproximativ treizeci de bărbați și femei au intrat atunci în Ordin. Scenariul este, în linii mari, același în toate cele peste șaizeci de locotenențe ale lumii: o seară de rugăciune, o dimineață sau o după-amiază de Liturghie solemnă, un gest simplu repetat pentru fiecare candidat. Din 2021, acest gest nu mai este atingerea cu spada.

Cine învestește și ce se întâmplă juridic

Puterea de a admite și de a învesti noi membri aparține Cardinalului Mare Maestru (Constituția, art. 35 §3). Când nu este prezent, o exercită „prin delegarea lui implicită” Marele Prior al locotenenței, de preferință un episcop, numit pentru patru ani și călăuza spirituală a acesteia; el o poate subdelega unui alt cleric membru al Ordinului. În practică, Marele Prior prezidează de obicei învestiturile locotenenței sale.

Învestitura nu este o formalitate care încununează o candidatură aprobată, ci actul care face pe cineva membru: apartenența la Ordin începe cu ea, „după Ritualul celebrărilor”. Înainte, candidatul a parcurs cel puțin un an de formare (Constituția, art. 34 §4), încheiat chiar prin veghea de rugăciune. După, primește diploma, redactată în latină, semnată de Marele Maestru și purtând sigiliul lui, pecetea Ordinului și viza Secretariatului de Stat; diploma se înmânează numai după învestitură (Regulamentul general, art. 68 §5). Etapele dinaintea ceremoniei sunt descrise în capitolul Parcursul.

Un rit nou, din 2021

Ceremonialul a fost reglementat succesiv: un Ceremonial liturgic aprobat de Congregația pentru Cultul Divin în 1986, Normele de comportament din 2006, Principiile de conduită din 2012. La 19 martie 2021, sărbătoarea Sfântului Iosif, cardinalul Filoni a promulgat un Ritual al celebrărilor Ordinului, trimis locotenențelor la 7 mai 2021. El trebuie urmat peste tot „în cuvinte și în gesturi”, cu adaptări locale limitate, și cuprinde și riturile pentru învestitura clericilor și pentru preluarea funcțiilor în Ordin.

Textul integral al Ritualului nu este public. Îl cunoaștem din comentariile Marelui Maestru (2021 și 2023), ale guvernatorului general Leonardo Visconti di Modrone și ale locotenentului general Agostino Borromeo, din lista de simboluri tipărită la începutul lui și din două înregistrări video oficiale, realizate pentru a uniformiza practica. Descrierea de mai jos se limitează la ce afirmă aceste surse; ordinea exactă a unor momente în cadrul Liturghiei nu este documentată public.

Seara: veghea de rugăciune

Veghea are loc de obicei în seara dinaintea învestiturii. Are un caracter mai degrabă intim; pot participa familiile candidaților și alți membri. Vechiul ei nume era veghea armelor; astăzi se numește veghea de rugăciune.

1. 01

   Intrarea candidaților

   Candidații își poartă mantia pe brațul stâng, cu crucea spre exterior; în mâna stângă țin mănușile, bereta sau voalul și crucea de gât. Celebrantul poartă alba, stola și pluvialul; un episcop are mitra și cârja.

2. 02

   Liturgia Cuvântului

   Veghea nu cuprinde Liturghia. Este o celebrare a Cuvântului, îmbogățită cu adorația euharistică. Spada stă lângă altar, ca simbol.

3. 03

   Binecuvântarea însemnelor

   Crucile de gât și mantiile pe care candidații le vor primi a doua zi sunt binecuvântate.

4. 04

   Angajamentul

   Fiecare candidat își asumă solemn, și în scris, angajamentul unei vieți inspirate de idealurile și regulile Ordinului. Textul este citit și semnat la altar.

5. 05

   Simbolurile

   Doamnele primesc vasul cu uleiuri parfumate. Cavalerii primesc pintenii și spada, pe care o scot din teacă, o ridică la înălțimea frunții și o țin nemișcată câteva clipe.

Gestul cu spada este singurul loc în care ea mai apare în ritul Ordinului. Cardinalul Filoni îl descrie ca pe un moment de reflecție: candidatul se gândește la propriul angajament față de adevăr, dreptate și loialitate, „virtuți tipic cavalerești”. Ritualul precizează că folosirea spadei se limitează la veghe, „cu excepția cazului în care legile și normele locale o interzic”.

Textul angajamentului nu a fost publicat. Potrivit Regulamentului, conținutul lui este acesta: o viață inspirată de idealurile Ordinului, ascultare față de Constituție și de directivele lui, slujire și caritate pentru Biserică și pentru Țara Sfântă. Principiile de conduită din 2012 vorbeau de „citirea și semnarea Promisiunii și a Jurământului” la altar.

A doua zi: Liturghia de învestitură

Învestitura are loc în cadrul unei Liturghii solemne, prezidate de Marele Maestru sau de Marele Prior. Celebrantul poartă pluvialul dacă nu este episcop; un episcop folosește mitra și cârja. Clericii concelebranți își poartă crucea de gât peste casulă. Candidații stau în primele bănci; doamnele sunt așezate lângă cavaleri, în fața altarului, pentru că actul este același pentru toți.

1. 01

   Binecuvântarea mantiilor și a crucilor

   Mantiile și crucile de gât sunt purtate de candidați pe brațul stâng sau așezate pe o pernă, pentru a fi binecuvântate.

2. 02

   Predarea Evangheliilor

   Ritualul o socotește la fel de importantă ca predarea crucii. Carta noului membru este rezumată în cuvintele lui Hristos din Predica de pe munte: Fericirile.

3. 03

   Gestul constitutiv

   Celebrantul așază cârja episcopală sau crucea de procesiune pe umărul drept al candidatului și rostește formula constitutivă, care începe cu cuvintele „Te constitui…” (în italiană, „Io costituisco te…”).

4. 04

   Crucea și mantia

   Celebrantul îi înmânează noului cavaler sau noii doamne crucea de gât și mantia. Din acest moment, el sau ea poartă haina proprie a Ordinului.

5. 05

   Confirmarea publică

   Noii membri își confirmă public alegerea modului de viață și angajamentul de slujire și primesc în fața comunității însemnele Ordinului.

Cârja amintește autoritatea episcopului în Biserică, prin care sunt constituiți cavalerii și doamnele; crucea de procesiune, rolul papilor ca Mari Maeștri ai Ordinului. Formula integrală a constituirii nu este publică; se cunoaște doar începutul ei, citat de cardinalul Filoni. Nu se știe dacă există și o formă latină oficială.

Marele Maestru a rezumat sensul momentului într-un text din ianuarie 2023:

În același text, cardinalul observă că, în acest gest, crucea trece de la patibulum, lemnul condamnatului, la signum salvificum, semn al mântuirii, și devine sacramentum fidei, semnul credinței. În aceeași celebrare sunt adesea anunțate sau înmânate și promovările în grad decise de Marele Maestru (vezi Grade și însemne).

• Liturghie

  Cârja sau crucea de procesiune

  Instrumentul învestiturii, același pentru cavaleri și doamne. Cârja trimite la episcop, crucea la papi.

• Veghe

  Spada

  Simbol al apărării adevărului și a păcii în dreptate. Așezată lângă altar, ridicată de candidați la înălțimea frunții.

• Veghe

  Pintenii

  Amintesc grija pentru lucrurile lui Dumnezeu: un îndemn la lucrările dreptății, păcii și carității creștine.

• Veghe

  Vasul cu miresme

  Pentru doamne: devotamentul față de Isus, după exemplul femeilor care au venit la mormânt să-I ungă trupul (Mc 16, 1).

• Liturghie

  Evangheliile

  Fericirile ca regulă de viață, „în creuzetul” cărora noul membru își modelează existența.

• Liturghie

  Crucea și mantia

  Crucea de gât și mantia, binecuvântate la veghe, sunt înmânate după gestul constitutiv.

Spada și pintenii: istoria acoladei

Gestul abandonat în 2021 avea o istorie lungă, chiar dacă mai scurtă decât pretindea legenda. Borromeo, istoric al Bisericii, a reamintit-o în articolul care a însoțit noul Ritual. Nu există nicio dovadă că Ordinul ar fi fost întemeiat în timpul primei cruciade; referințele la Godefroy de Bouillon sunt „anacronice”. Învestitura de cavaler al Sfântului Mormânt începe „nu înainte de primele decenii ale secolului al XIV-lea”, și o fac laici nobili, pentru alți nobili, în timpul unui pelerinaj comun la Ierusalim. Franciscanii pregăteau bazilica și celebrau Liturghia, la sfârșitul căreia avea loc învestitura.

Prima mărturie documentară datează din 1336. Wilhelm von Boldensele, un dominican german devenit pelerin, scrie despre călătoria lui din 1333–1335: Post missam feci duos milites nobiles supra sepulcrum gladios accingendo et alia observando, quae in professione militaris ordinis fieri consueverunt — „după Liturghie am făcut cavaleri doi nobili, deasupra mormântului, încingându-le spadele și păzind celelalte rânduieli obișnuite la intrarea în ordinul cavaleresc”. Clericii dădeau doar binecuvântarea cavalerului; lovitura cu spada era rezervată unui cavaler, pentru că purtarea spadei era socotită incompatibilă cu caracterul preoțesc. Între 1480 și 1495, de pildă, un laic german, Ioan din Prusia, intendent al mănăstirii franciscane de pe Muntele Sion, îi învestea cu regularitate pe pelerini.

Din 1496, papa Alexandru al VI-lea a delegat franciscanilor, prin Custodele Țării Sfinte, puterea de a-i face cavaleri pe pelerinii nobili. Cel mai vechi text de ritual păstrat datează din 1623. Candidatul își scotea spada din teacă și o dădea celebrantului; acesta făcea de trei ori semnul crucii în aer și îl atingea cu ea pe umeri; apoi spada era înapoiată Custodelui, pentru că era spada lui Godefroy de Bouillon, sau păstrată ca atare. Folosirea pintenilor de aur atribuiți aceluiași Godefroy este adesea pomenită, dar Borromeo nu o menționează. Chateaubriand povestește, în Itinéraire de Paris à Jérusalem, că a fost făcut cavaler la Sfântul Mormânt în 1806, cu spada și pintenii lui Godefroy. Detaliile acestei perioade sunt în capitolul Cavalerii de la Mormânt.

1. 1336

   Boldensele

   Prima mărturie a unei învestituri de cavaleri „ai Sfântului Mormânt”, făcută de un laic, cu spada.

2. 1480–1495

   Ioan din Prusia

   Un laic german, intendent al franciscanilor de pe Muntele Sion, îi învestește pe pelerini.

3. 1496

   Alexandru al VI-lea

   Puterea de a învesti trece la Custodele franciscan al Țării Sfinte.

4. 1623

   Cel mai vechi ritual păstrat

   Spada lui Godefroy, trei semne ale crucii, atingerea umerilor.

5. 1888

   Doamnele

   Leon al XIII-lea aprobă admiterea doamnelor, învestite după o formulă diferită, fără spadă.

6. 1932

   Învestituri în țările membrilor

   Pius al XI-lea permite învestiturile în afara Ierusalimului.

7. 2021

   Noul Ritual

   Cârja sau crucea de procesiune înlocuiesc spada; același gest pentru cavaleri și doamne.

Două decizii mai vechi au pregătit schimbarea. În 1932, Pius al XI-lea a permis ca învestiturile să aibă loc în țările membrilor, nu doar la Ierusalim: ceremonia a ieșit din Bazilica Sfântului Mormânt și a intrat în catedralele lumii. Iar în 1888, când Leon al XIII-lea a aprobat admiterea doamnelor, acestea au fost primite „cu o formulă diferită” și fără spadă. Ritul cunoștea astfel, de mai bine de un secol, două gesturi pentru același act.

De ce a renunțat Ordinul la spadă

Până în 2021, Principiile de conduită descriau învestitura drept „străvechiul și solemnul rit al impunerii spadei și al luării hainei”. Se întâmpla ca episcopul celebrant să atingă el însuși umerii candidatului cu spada. Borromeo vedea aici o anomalie: un episcop în veșminte liturgice mânuind o spadă în timpul Liturghiei, gest pe care tradiția medievală îl rezerva tocmai laicilor.

Noul Ritual rezolvă dintr-odată trei probleme. Gestul devine pe deplin liturgic, pentru că instrumentul lui este un obiect al liturghiei — cârja păstorului sau crucea purtată în procesiune. Cavalerii și doamnele sunt învestiți identic, ceea ce încheie diferența introdusă în 1888. Iar spada nu este suprimată, ci mutată: rămâne la veghe, „cu o valoare pur simbolică”, alături de pinteni și de vasul cu miresme. Visconti di Modrone a evocat, prezentând Ritualul, exemplul lui Ignațiu de Loyola, care și-a depus spada în fața Fecioarei de la Montserrat după o noapte de veghe. Sensul devizei Ordinului, Deus lo vult, recitită în aceeași cheie, este discutat în capitolul Deus lo vult.

După învestitură

Noul membru primește diploma și, de acum înainte, are obligațiile prevăzute de Constituție: participare la viața locotenenței, contribuție anuală, pelerinaj în Țara Sfântă cel puțin o dată în viață — Documentul despre formare din 2024 îi îndeamnă pe membrii noi să-l facă „cât mai curând posibil după învestitură” (vezi Angajamentele). Apartenența este pe viață; se încheie doar prin demisie sau prin excludere.

Ziua învestiturii este, pentru noul membru, și o zi de har: în ea poate primi o indulgență plenară, în condițiile obișnuite — spovadă, împărtășanie, rugăciune pentru intențiile Papei —, dacă reînnoiește, fie și în particular, promisiunea de a respecta Constituția. Același privilegiu se leagă de cele patru sărbători ale Ordinului, înșirate în capitolul Calendarul Ordinului.