Misiunea Ordinului

Misiunea Ordinului Sfântului Mormânt se poate spune într-o frază, și Constituția o spune chiar în primul articol: să însuflețească în Biserică zelul pentru Țara lui Isus și să susțină Biserica Catolică și prezența creștină de acolo. Cele două jumătăți ale frazei sunt la fel de importante. Prima privește Biserica din care fac parte membrii, la Roma, la New York sau la Budapesta. A doua privește o Biserică mică, de ceva peste o sută cincizeci de mii de credincioși, răspândită între Galileea, Ierusalim, Amman și Nicosia. Ordinul face legătura dintre ele. Banii sunt partea cea mai vizibilă a acestei legături, dar nu singura și, după Constituție, nici prima.

Ce scrie în Constituție

Textul din 2020 așază misiunea pe trei niveluri. Introducerea spune de unde vine ea: Ordinul participă „direct” la grija Pontifului Roman pentru locurile și instituțiile catolice din Țara Sfântă, iar scopurile lui izvorăsc din învățătura papilor. Ele țin de caritatea, apostolatul și slujirea demnității umane, proprii Bisericii întregi. Tot introducerea dă întâietate chemării la sfințenie a fiecărui creștin și definește Ordinul ca pe un instrument al sfințirii personale.

Articolul 1 formulează misiunea, iar articolul 2 îi fixează limitele: scopuri „strict religioase și caritabile”, nicio implicare în mișcări sau luări de poziție politice. Articolul 4 o desface în șapte angajamente concrete, pe care Ordinul își propune să le cultive la membrii săi.

• Art. 4.1

  Renunțarea la sine

  Disciplină, mărturie, râvnă pentru bine: să-ți subordonezi interesele nevoilor celorlalți și să-ți pui la dispoziție timpul, talentele și influența.

• Art. 4.2

  Generozitatea

  Sprijin material, moral și spiritual pentru cei mai vulnerabili, mai ales pentru populațiile Țării Sfinte, și pentru cei care nu au cum să-și apere drepturile.

• Art. 4.3

  Curajul pentru dreptate și pace

  Apărarea demnității și a drepturilor omului, în special a libertății religioase și de cult și a egalității în fața legii, pentru cei care trăiesc în Țara Sfântă.

• Art. 4.4

  Solidaritatea

  Rugăciune și ajutor, în primul rând pentru Patriarhia Latină și pentru instituțiile ei religioase, caritabile, educative, culturale și sociale.

• Art. 4.5

  Grija pentru prezența creștină

  Supraviețuirea comunităților creștine, contribuții pentru Locurile Sfinte, dialog, iertare și reconciliere între popoare.

• Art. 4.6–7

  Biserica locală și cooperarea

  Implicare în caritatea, evanghelizarea și ecumenismul diecezei proprii; colaborare cu toți cei care urmăresc aceleași scopuri.

Lista spune ceva și prin ordinea ei. Renunțarea personală vine înaintea generozității, iar generozitatea înaintea banilor. Constituția descrie mai întâi un tip de om și abia apoi un mecanism de finanțare.

Cei trei piloni

Cardinalul Fernando Filoni, Mare Maestru din 2019, a rezumat vocația membrilor printr-o imagine pe care Guvernatorul general o reia în documentul despre „Prietenii Ordinului”: un trepied ideal. Primul picior este iubirea pentru Țara Sfântă, cunoscută prin rugăciune, studiu și pelerinaj. Al doilea este datoria de a contribui, care face din iubire un gest concret. Al treilea este sprijinul pentru propria Biserică locală, pentru că un cavaler care ar uita de parohia lui de dragul Ierusalimului ar răsturna sensul angajamentului.

Același Mare Maestru folosește și o altă imagine, a bărcii cu două vâsle. Dacă vâslește doar cu vâsla spiritualității, barca se învârte în loc; la fel dacă vâslește numai cu cea a carității. Abia cu amândouă înaintează. Papa Francisc spusese același lucru în alți termeni, la Consulta din 2018: Ordinul nu este o organizație filantropică, iar în centrul lucrărilor lui trebuie să stea iubirea evanghelică față de aproapele. Despre temelia spirituală a acestei alegeri, vezi Carisma Ordinului.

Un ordin „contributiv”

Cardinalul Filoni spune că Ordinul este unul contributiv, nu onorific. Formula răspunde unei confuzii vechi. Multe ordine cavalerești, inclusiv cele pontificale, răsplătesc un merit deja dobândit: decorația vine la capătul unei cariere. La Sfântul Mormânt, învestitura este începutul unei obligații care durează toată viața.

Constituția o enumeră la articolul 36. Membrul plătește o contribuție, numită ofrandă, la admitere și la fiecare promovare, precum și o contribuție anuală, după regulile locotenenței sale. Neîndeplinirea nejustificată a acestei obligații poate duce la pierderea calității de membru. Regulamentul general adaugă două nuanțe: contribuția are „o semnificație nu doar materială, ci și morală”, iar locotenentul poate dispensa de ea în cazuri excepționale.

Documentul de formare din 2024 dă gestului o genealogie biblică. Ofranda este „un adevărat gest de caritate” și „un act de iubire pentru Biserica Mamă a Ierusalimului”. Modelul ei este văduva săracă din Templu, care a dat tot ce avea (Lc 21, 1–4), iar porunca invocată este cea din Exod: nimeni să nu se înfățișeze înaintea Domnului cu mâinile goale (Ex 34, 20). Cardinalul Filoni urcă și mai departe, până la colectele organizate de apostolul Pavel pentru „sfinții” din Ierusalim (Fap 11, 27–30; 1 Cor 16, 1–4; Rom 15, 26–27). În lectura lui, ajutorul pentru Țara Sfântă nu este o filantropie privată, ci o sarcină a Bisericii, încredințată de papi începând cu Pius al IX-lea, pentru ca Locurile Sfinte să nu devină o simplă „arheologie a credinței”.

Drumul banilor

Regulamentul general din 2025 descrie un circuit strict, cu un singur canal spre Țara Sfântă.

1. 01

   Membrii și binefăcătorii

   Ofrandele de admitere și de promovare, cotizațiile anuale, donațiile, legatele și veniturile din patrimoniu formează resursele fiecărei locotenențe (Regulamentul general, art. 54).

2. 02

   Locotenența

   Poate reține cel mult 20% din ofrande pentru administrație și poate orienta cel mult 10% din cotizații spre proiecte alese de ea în Țara Sfântă, dar tot prin Marele Magisteriu. Trimite conturile auditate până la 30 aprilie și previziunile de venituri până la sfârșitul lui iunie.

3. 03

   Marele Magisteriu

   Toate transferurile spre Țara Sfântă trec obligatoriu prin Roma; orice excepție trebuie autorizată în prealabil de Guvernatorul general (art. 21). Campaniile speciale de strângere de fonduri au nevoie de acordul lui scris (art. 55).

4. 04

   Bugetul și controlul

   Trezorierul pregătește bugetul, Comisia economică și Președinția îl examinează, Marele Magisteriu îl aprobă, auditorii externi verifică, iar conturile ajung, prin Marele Maestru, la Secretariatul de Stat (Constituția, art. 24).

5. 05

   Patriarhia Latină

   Primește un transfer lunar fix, circa 950 000 de dolari din ianuarie 2024, stabilit printr-un memorandum semnat în fiecare an după o planificare comună.

6. 06

   Proiectele și urgențele

   Restul finanțează Universitatea din Betleem, proiectele specifice adoptate de locotenențe, ajutorul umanitar de urgență și proiectele ROACO, organismul care coordonează ajutorul pentru Bisericile Orientale.

În ultimii ani, sumele au crescut constant. Contribuțiile ordinare au trecut de 18 milioane de euro în 2024. În 2025, Ordinul a trimis în Țara Sfântă peste 20 de milioane de euro, iar conturile anului au arătat venituri de circa 27 de milioane, inclusiv cele din administrarea patrimoniului. Locotenențele au dat cu 6,4 milioane mai mult decât în anul precedent, iar peste 3,6 milioane au venit dintr-o campanie a locotenențelor nord-americane pentru școlile Patriarhiei. Circa 80% din contribuții ajung la Patriarhia Latină.

Funcționarea aparatului central de la Roma nu ar trebui să coste nimic din aceste sume. Guvernatorul general a anunțat în februarie 2025 că ea va fi acoperită din chiria plătită pentru Palazzo della Rovere, aflat în renovare, astfel încât toate contribuțiile să poată merge în Țara Sfântă. Seria completă a cifrelor se găsește în pagina Ordinul în cifre.

Cum s-a schimbat finanțarea

Mecanismul de astăzi este rezultatul unor reforme recente. În jurul anului 2020, transferul lunar spre Patriarhie era încă împărțit pe capitole: circa 300 000 de dolari pentru cheltuielile instituționale, 290 000 pentru școli și 57 000 pentru seminar, aproximativ 647 000 în total. În 2021 suma trecuse de 750 000 de dolari pe lună, iar din ianuarie 2024 a devenit un transfer obligatoriu de circa 950 000. Pentru Patriarhie, regularitatea contează aproape cât suma: salariile se plătesc în fiecare lună, chiar și în anii de război.

Ambasadorul Leonardo Visconti di Modrone, Guvernator general din 2017, a introdus formula „proiectelor mici”. În loc de clădiri mari și costisitoare, Patriarhia propune în fiecare an o listă de lucrări modeste, publicate pe un site la care locotenențele au acces. Fiecare locotenență alege una sau mai multe și se angajează să le finanțeze, iar comunitatea locală contribuie și ea, Ordinul acoperind partea care lipsește. Rezultatul este o înfrățire directă între o locotenență din Europa sau din America și o parohie, o școală sau o mănăstire din Țara Sfântă. Pe lista din 2021, douăzeci de astfel de proiecte însumau aproximativ un milion de dolari.

Au existat și operațiuni de altă natură. Între 2016 și 2020, Ordinul a finanțat un program de 4,2 milioane de dolari pentru creșterea salariilor profesorilor din Iordania și pentru fondul de pensii al profesorilor din Palestina. Tot în 2020 a fost achitată integral datoria Universității Americane din Madaba, ceea ce a redus cu aproximativ 60% datoria totală a Patriarhiei. În același an, pandemia a adus un ajutor suplimentar de circa trei milioane de euro, peste contribuțiile obișnuite.

Ce finanțează Ordinul

Pentru Patriarhia Latină, Ordinul nu este un donator printre alții. Sami El-Yousef, directorul executiv al Patriarhiei, scria în anuarul Ordinului că niciun alt donator nu este dispus să contribuie la cheltuielile de bază: salarii, stipendii, utilități, onorarii juridice. Fondurile de bază trimise de Ordin în 2024, de 11,4 milioane de dolari, reprezentau aproximativ o cincime din bugetul anual al Patriarhiei.

În afara acestor fonduri de bază, Ordinul susține Universitatea din Betleem, cu peste 6,6 milioane de dolari între 1995 și 2016. Finanțează în fiecare an zeci de proiecte mici, propuse de Patriarhie și adoptate de câte o locotenență. În 2025, de pildă, a plătit o sală polivalentă de 240 de metri pătrați pentru o școală din Ramallah, cu circa 177 000 de dolari, panouri fotovoltaice la Beit Sahour, un teren de joacă pentru cei aproximativ 400 de elevi ai școlii din Taybeh și un atelier de proteze pentru copiii cu dizabilități de la Amman. Proiectele sunt evaluate și urmărite pe teren de Comisia pentru Țara Sfântă a Marelui Magisteriului, care face două vizite pe an. Pentru Gaza, Cisiordania și refugiați, ajutorul de urgență a depășit 2,9 milioane de dolari în 2024–2025.

Fiecare dintre aceste domenii are un capitol propriu: Patriarhia Latină, școlile, seminarul de la Beit Jala, Universitatea din Betleem și ajutorul umanitar. Contextul îl dă capitolul despre creștinii din Țara Sfântă.

Mărturia în societate

Misiunea nu se oprește la virament. Articolul 4 le cere membrilor să atragă atenția catolicilor, celorlalți creștini, credincioșilor altor religii și „oamenilor de bunăvoință” asupra lucrărilor Ordinului și să promoveze unitatea creștinilor și înțelegerea între religii. Pagina „Activități” a Marelui Magisteriului adaugă primirea refugiaților și a migranților în diecezele în care trăiesc membrii. În Franța, de exemplu, membrii locotenenței păzesc Coroana de spini de la Notre-Dame din Paris și organizează în fiecare Postul Mare un târg de binefacere pentru comunitățile creștine din Țara Sfântă.

Pelerinajul face și el parte din mărturie. Locotenența franceză organizează în fiecare an în jur de zece pelerinaje deschise și celor care nu sunt membri. Pe lângă sanctuare, ele includ întâlniri cu parohiile, școlile și spitalele locale și o oprire la seminarul de la Beit Jala. Pelerinul se întoarce acasă cu o imagine concretă despre unde ajung banii și o transmite mai departe în parohia lui.

Mărturia aceasta are și o limită precisă. Documentul de formare precizează că Ordinul nu face politică în privința Țării Sfinte. Membrii lui apără libertatea religioasă și prezența creștină, dar nu iau partea vreunei tabere într-un conflict pe care Patriarhia însăși îl trăiește din interior. Papa Leon al XIV-lea le-a dat membrilor, la jubileul din octombrie 2025, o definiție care cuprinde toate acestea: a păzi Mormântul înseamnă a susține o Biserică făcută din pietre vii (1 Pt 2, 4–5).

Nu e nevoie să fii membru pentru a lua parte la această misiune. Din iunie 2025, Papa Leon al XIV-lea a aprobat cercul „Prietenilor Ordinului”, deschis oricui iubește Țara Sfântă și vrea să ajute, fără cotizație obligatorie și fără nicio reținere din donații. Despre el, vezi capitolul Angajamentele.