Constituția Ordinului

Constituția este textul pe care fiecare candidat îl semnează înainte de învestitură. Articolul 34 §3 îi cere o declarație scrisă prin care acceptă toate obligațiile prevăzute de ea și de Regulamentul general. Este un text scurt: o introducere și 44 de articole. Varianta actuală, aprobată de Papa Francisc la 11 mai 2020, este cea mai recentă dintr-un șir de statute care începe în 1868 și trece prin textele din 1932, 1949, 1962 și 1977. Pentru a-l înțelege, trebuie citit pe trei planuri: ce spune, ce a schimbat și ce texte l-au completat după 2020.

Statutele Ordinului, din 1868 până în 1977

Ordinul modern nu s-a născut cu o constituție, ci cu un breve. La 24 ianuarie 1868, prin scrisoarea apostolică Cum multa sapienter, Pius al IX-lea a reorganizat Ordinul restaurat în 1847 odată cu Patriarhia Latină: trei clase (cavaler de mare cruce, comandor, cavaler), o ținută, mantia albă cu crucea de Ierusalim în email roșu, și reguli pentru taxe. Breve-ul a amendat, după unele surse, statutele din 1746 ale lui Benedict al XIV-lea. Toate textele ulterioare au fost construite peste el, iar o scrisoare a lui Pius al XI-lea din 1928 a precizat că Ordinul nu se poate sprijini pe niciun document anterior datei de 24 ianuarie 1868.

1. 24 ian. 1868

   Cum multa sapienter

   Pius al IX-lea organizează Ordinul restaurat: trei clase, mantia albă.

2. 1888

   Doamnele

   Leon al XIII-lea aprobă admiterea femeilor.

3. 1907

   Papa, Mare Maestru

   Pius al X-lea își rezervă titlul; Patriarhul devine rector și administrator.

4. 6 ian. 1928

   Întoarcerea la Patriarh

   Pius al XI-lea îi redă Patriarhului conducerea și anulează privilegiile anterioare lui 1868.

5. 1931

   Numele de astăzi

   Un decret al Congregației Ceremonialului fixează numele „ecvestru” și „de la Ierusalim”; conducătorii naționali devin locotenenți.

6. 1932

   Statutele lui Pius al XI-lea

   Învestitura este permisă și în afara Ierusalimului.

7. 14 sept. 1949

   Quam Romani Pontifices

   Pius al XII-lea: Mare Maestru cardinal, Patriarh Mare Prior, persoană juridică în dreptul canonic.

8. 8 dec. 1962

   Religiosissimo a monumento victoriae

   Ioan al XXIII-lea aprobă constituția cardinalului Tisserant, în 36 de articole: caracter internațional, Marele Magisteriu.

9. 1967

   Completări

   Paul al VI-lea adaugă reguli mai precise.

10. 1977

    Constituția lui Paul al VI-lea

    Textul reînnoit după Conciliul Vatican II; data exactă, 8 sau 19 iulie, diferă în surse.

11. 1 febr. 1996

    Personalitate vaticană

    Rescriptul lui Ioan Paul al II-lea, însoțit de un amendament la Constituție.

12. 11 mai 2020

    Constituția actuală

    Aprobată de Papa Francisc.

Constituția din 1977 a guvernat Ordinul timp de patruzeci și trei de ani, perioadă în care Ordinul s-a extins considerabil: numai între 1991 și 2003, numărul locotenențelor a crescut de la 39 la 52, inclusiv prin noile locotenențe din Polonia, Ungaria și Malta. Revizuirea a fost deschisă oficial la Consulta din septembrie 2013, motivată, după Marele Magisteriu, de dorința ca sfințirea personală a membrilor în Bisericile lor locale să devină centrul textului.

Cum s-a ajuns la textul din 2020

Redactarea s-a prelungit șapte ani, iar versiunea finală a fost adaptată, precizează Ordinul, „în lumina reformei în curs a Curiei”, care avea să ducă în 2022 la constituția apostolică Praedicate Evangelium. Papa Francisc a aprobat textul la 11 mai 2020, la cinci luni după numirea cardinalului Fernando Filoni ca Mare Maestru. Scrisoarea prin care Guvernatorul general l-a prezentat membrilor vorbea despre „trei piloni” care restabilesc viața Ordinului. Singurul text autentic este cel italian (art. 44); traducerea engleză a fost difuzată în ianuarie 2021. Trei ani mai târziu, la audiența acordată Consultei la 9 noiembrie 2023, Papa le-a spus locotenenților că statutele aprobate de el sunt calea principală pe care trebuie să meargă Ordinul.

Ce cuprinde textul

Constituția are o arhitectură simplă, în cinci părți.

Introducerea și natura Ordinului (art. 1–4)

Introducerea este partea cea mai prudentă din punct de vedere istoric. Ea nu pretinde că Ordinul ar fi fost întemeiat în 1099 de Godefroy de Bouillon, ci îi plasează rădăcinile istorice în două realități: capitlul canonicilor Sfântului Mormânt și obiceiul ferm stabilit al pelerinilor de a fi făcuți cavaleri la Mormântul lui Hristos. Tot introducerea pune în centru chemarea la sfințenie a oricărui creștin și precizează că Ordinul este deschis „în primul rând” laicilor, dar și clerului. Mai spune că Ordinul se bucură de protecția binevoitoare specială a Sfântului Scaun.

Articolul 1 îi cheamă pe membri să practice virtuțile evanghelice. Articolul 2 fixează statutul juridic: persoană juridică publică în dreptul canonic, în temeiul scrisorilor apostolice ale lui Pius al XII-lea (1949) și Ioan al XXIII-lea (1962), persoană juridică în dreptul vatican prin rescriptul din 1996 și entitate centrală a Bisericii Catolice în sensul articolului 11 al Tratatului de la Lateran. Al doilea paragraf al aceluiași articol declară Ordinul străin de orice mișcare sau poziție politică și interzice membrilor apartenența la organizații contrare doctrinei Bisericii și la pretinse ordine cavalerești nerecunoscute de Sfântul Scaun. Detaliile acestui statut sunt explicate în capitolele despre statutul juridic și despre ordinele recunoscute. Articolul 3 fixează sediul în Vatican și centrul activității la Sant’Onofrio.

Articolul 4 enumeră angajamentele, în puncte numerotate. Primul este renunțarea personală și mărturia credinței. Altele privesc sprijinirea operelor Bisericii din Țara Sfântă, misiunea care dă Ordinului rațiunea de a fi. Punctul 6 îi angajează pe membri în Bisericile lor locale, prin caritate, evanghelizare și ecumenism. Punctul 7, care deschide calea altor forme de colaborare cu misiunea Ordinului, a devenit în 2025 temeiul juridic al „Prietenilor Ordinului”.

Organele centrale și teritoriul (art. 5–33)

Articolele 5–24 descriu guvernarea centrală: Cardinalul Mare Maestru (art. 5), Patriarhul Mare Prior (art. 6), Asesorul (art. 7), Marele Magisteriu (art. 8), Locotenentul general (art. 9), Președinția (art. 10), Guvernatorul general și vice-guvernatorii (art. 11–12), cancelarul, trezorierul și maestrul de ceremonii (art. 13–15), Consulta (art. 17), comisiile permanente (art. 18–21) și temporare (art. 22), circuitul bugetar (art. 24). Fiecare dintre aceste organe este descris în capitolele despre Marele Maestru și despre Marele Magisteriu.

Articolele 25–33 coboară la nivelul locotenențelor: înființarea lor cu aprobarea conferinței episcopale, locotenentul, Marele Prior, consiliul, secțiile și delegațiile locale. Funcționarea lor concretă este subiectul capitolului Viața unei locotenențe.

Membrii (art. 34–38)

Partea despre membri este cea care îi privește direct pe cavaleri și pe doamne. Selecția candidaților aparține „în primul rând” locotenenților, împreună cu Marele Prior și consiliul, după ce au ascultat autoritățile ecleziastice competente; locotenenții trebuie și să identifice persoanele potrivite (art. 34 §1). Ordinul funcționează, așadar, prin cooptare. Candidații trebuie să fie catolici de credință exemplară și de o conduită morală pe măsură, activi în Bisericile lor locale (art. 34 §2). Ei semnează angajamentul scris (§3) și urmează o formare care, de regulă, durează cel puțin un an (§4).

Puterea ordinară de a admite și de a învesti îi aparține Marelui Maestru (art. 35 §1); Patriarhul are o facultate extraordinară pentru cei care trăiesc pe teritoriul Patriarhiei (§2); învestitura este celebrată de Marele Maestru sau, prin delegare implicită, de Marele Prior al locotenenței (§3). Retragerea se face în scris, adresată locotenentului, și produce efecte la primire (§4). Membrii aflați în situații personale care ar putea afecta Ordinul sunt invitați să se suspende singuri (§5).

Articolul 37 trimite la beneficiile spirituale acordate de papi, adică indulgențele detaliate într-o anexă a Regulamentului. Articolul 38 descrie gradele: clasa cavalerilor și doamnelor de colan, rezervată unor cazuri cu totul excepționale, și cele patru grade ale clasei obișnuite, de la cavaler sau doamnă la mare cruce. Tot aici este precizată regula de ținută: mantia cu crucea potențată se poartă numai la ceremoniile liturgice în care este prevăzută expres (§5).

Disciplina și dispozițiile generale (art. 39–44)

Articolul 39 prevede trei sancțiuni: admonestarea, de competența locotenentului; suspendarea, decisă de Marele Maestru (sau, în caz de urgență, de locotenent); excluderea, pronunțată de Marele Maestru după o anchetă în care cel vizat își poate exercita dreptul la apărare. Articolul 40 stabilește regula mandatelor: patru ani, reînnoibili o dată, neremunerați, cu limita de vârstă de 75 de ani. Articolul 41 reglementează titlurile de onoare pentru foștii titulari, iar articolul 44 declară textul italian singurul autentic.

Ce s-a schimbat în 2020

Comparația cu formulările din 1977, pe care paginile Ordinului le mai citează, arată o reformă mai profundă decât o simplă actualizare.

Formarea de cel puțin un an a devenit apoi tema Consultei din noiembrie 2023, din care a rezultat Documentul despre formare din 2024. Comisiile spirituală și economică, create sub cardinalul O’Brien la cererea Guvernatorului general, au primit prin noul text un loc permanent.

Regulamentul general din 2025

Constituția fixează principiile; detaliile le dă Regulamentul general. Scrisoarea de promulgare a fost semnată de cardinalul Filoni și de Guvernatorul general Visconti di Modrone la 25 octombrie 2024, sărbătoarea Maicii Domnului, Regina Palestinei. Textul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2025, ad experimentum, pentru doi ani; perioada de probă se încheie la sfârșitul lui 2026. A fost redactat de o comisie temporară a Marelui Magisteriu.

Câteva dispoziții arată cât de precis este:

• Art. 35

  O comisie juridică

  Avize, interpretarea Constituției, verificarea statutelor locale, disciplina.

• Art. 41 §3

  Experiență pentru locotenenți

  De regulă cel puțin cinci ani de viață activă în Ordin înainte de numire.

• Art. 54–58

  Reguli financiare

  Cel mult 20% din ofrande pentru administrație, cel mult 10% din cotizații pentru proiecte alese local; raport până la 30 aprilie, previziuni până la sfârșitul lui iunie.

• Art. 59

  Delegațiile magistrale

  De preferință zece membri; delegatul și Marele Prior, numiți ad nutum.

• Art. 71–72

  Gradele și promovările

  Intrare la cel puțin 25 de ani; comandor la 35; mare cruce la 50. Cinci ani minimum într-un grad, cu tranziție: trei ani în 2025, patru în 2026, cinci din 2027.

• Art. 74–75, 86

  Distincțiile

  Palma de Ierusalim, Scoica Pelerinului, Crucea de Merit pentru cei din afara Ordinului, inclusiv necreștini.

Promovările, a insistat Guvernatorul general în iunie 2026, nu trebuie să fie automate. Comandorul cu placă și marea cruce cer, în plus, Scoica Pelerinului, adică pelerinajul efectiv în Țara Sfântă.

Cele „cinci degete ale unei mâini”

Guvernatorul general folosește o imagine pentru a descrie ansamblul normativ construit după 2020: cinci texte care lucrează împreună, ca degetele unei mâini.

• 2020

  Constituția

  Textul fundamental, aprobat de Papa Francisc.

• 2021

  Cartea despre spiritualitate

  Casa s-a umplut de mireasma parfumului, de cardinalul Fernando Filoni.

• Mai 2021

  Ritualul

  Noua rânduială a celebrărilor: toiagul pastoral sau crucea procesională în locul spadei; doamnele primesc la veghe untdelemn parfumat, în amintirea mironosițelor.

• 2024

  Documentul despre formare

  Elaborat după Consulta din 2023, trimis locotenențelor în vara lui 2024.

• 2025

  Regulamentul general

  În vigoare din 1 ianuarie 2025, ad experimentum.

De atunci s-au adăugat alte două texte. Documentul care constituie „Zona Prietenilor Ordinului”, aprobat în principiu de Papa Leon al XIV-lea la 24 iunie 2025 și confirmat printr-o scrisoare a Secretariatului de Stat, a fost publicat cu data de 25 decembrie 2025. El descrie o apropiere fără calitatea de membru: fără contribuții obligatorii, fără mantie și fără funcții, cu donații trimise integral în Țara Sfântă. La 19 decembrie 2025 a fost publicat Compendiul pentru ecleziasticii Ordinului, aprobat în cursul aceluiași an și destinat clericilor care sunt membri. El se adaugă regulilor generale despre clerici: preoții și diaconii intră ca cavaleri, episcopii primesc de obicei gradul de comandor cu placă, cardinalii marea cruce, iar călugării au un statut propriu, de cavaler-călugăr sau doamnă-călugăriță.

În octombrie 2026, sub Papa Leon al XIV-lea, nu fusese anunțată nicio nouă constituție. Textul din 2020 și Regulamentul din 2025 rămân cadrul în vigoare; textele principale sunt adunate în capitolul Documente fundamentale.