Bibliografie

O bibliografie a Ordinului Sfântului Mormânt are o particularitate: o bună parte din sursele ei sunt produse chiar de Ordin. Marele Magisteriu publică textele normative, un anuar, un buletin trimestrial, cărțile Marelui Maestru și un flux constant de articole pe oessh.va. Ele sunt indispensabile pentru cifre, nume și date recente, dar trebuie citite ca ceea ce sunt, comunicare instituțională. Pentru istorie, lucrurile stau invers: tradiția Ordinului a circulat mult timp fără sprijin documentar, iar cercetarea critică s-a constituit abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Lista de mai jos nu este exhaustivă; ea cuprinde lucrările folosite efectiv la redactarea acestui site.

Textele normative ale Ordinului

• Constituția Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim, aprobată de Papa Francisc la 11 mai 2020; traducerea engleză, ianuarie 2021. Textul fundamental, în 44 de articole; versiunea italiană este singura autentică.
• Regulamentul general, în vigoare din 1 ianuarie 2025; traducerea engleză oficială, 93 de pagini, găzduită de Locotenența USA Southwestern. Cel mai detaliat text despre grade, însemne, ținută, blazon și finanțe.
• Documentul despre formare (Documento sulla formazione), Roma, 19 mai 2024, în franceză și engleză. Cea mai bună sinteză oficială despre spiritualitatea și obligațiile membrilor.
• Rituale per le celebrazioni dell’Ordine, 2021. Nepublic; cunoscut din comentariile Marelui Maestru și din două înregistrări video oficiale ale vegherii și ale învestiturii.
• Principles of Conduct to be observed by the Members, ediția engleză din 2012. Normele de ținută și de ceremonial dinaintea Ritualului din 2021, încă utile pentru istoria uzanțelor.
• Prietenii Ordinului, broșura Marelui Magisteriu, 2025–2026. Regulile noii forme de apropiere de Ordin, aprobată de Leon al XIV-lea.
• Ordinamentul Comitetului istoric, 2025, în italiană. Statutul organismului care pregătește o istorie documentată a Ordinului.
• Compendiul pentru ecleziasticii Ordinului, 19 decembrie 2025. Textul de referință pentru clericii membri, anunțat de Marele Magisteriu.

Periodicele Ordinului

• Annales Ordinis Equestris Sancti Sepulcri Hierosolymitani, anuarul Marelui Magisteriului, cu ediții online pentru 2012–2015. Rapoarte financiare, cronica locotenențelor, discursuri.
• The Jerusalem Cross / La Croce di Gerusalemme, succesorul anuarului din 2016. Ediția 2025–2026 este cea mai bogată sursă recentă pentru cifre, proiecte și sumele trimise în Țara Sfântă; edițiile din 2020–2025 sunt pe vatican.va.
• Newsletter, buletin trimestrial în mai multe limbi; numărul 81 a apărut în iulie 2026. Arhiva acoperă mai bine de două decenii și păstrează numiri, reuniuni și decizii care nu apar altundeva.
• oessh.va, site-ul Marelui Magisteriului, în șase limbi, cu rubricile „Colțul Marelui Maestru”, știri ale locotenențelor și „Actualizări din Țara Sfântă”.

Cărțile Marelui Maestru și ale Asesorului

• Fernando Filoni, E la casa si riempì del profumo dell’unguento. Per una spiritualità dell’Ordine del Santo Sepolcro, 2020; ediția engleză The House Was Filled with the Fragrance of the Perfume, EWTN Publishing, 2021, cu o versiune audio gratuită; ediția franceză Et toute la maison fut remplie de l’odeur du parfum, Salvator, 2020. Cartea de referință despre spiritualitatea Ordinului.
• Fernando Filoni, I miei giorni sono nelle tue mani / My Days Are in Your Hands, EWTN, 2026. Cea mai recentă carte a Marelui Maestru.
• Tommaso Caputo, Bartolo Longo, A Knight of Our Time, Marele Magisteriu, 2026. Viața primului cavaler de mare cruce canonizat, cu datele exacte ale învestirii sale din 1925.
• Praying with the Grand Master, publicație a Marelui Magisteriu menționată printre textele recente ale Ordinului.
• Fernando Filoni, „Rooted in the Symbolism of the Order”, iulie 2021, și „On the Investiture”, ianuarie 2023. Singurele descrieri publice ale simbolurilor și ale gesturilor din noul Ritual.

Istoria Ordinului: studii

• Kaspar Elm și Cosimo Damiano Fonseca (ed.), Militia Sancti Sepulcri. Idea e istituzioni, Cetatea Vaticanului, 1998. Actele colocviului de la Universitatea Pontificală Lateran, 10–12 aprilie 1996; lucrarea științifică de bază, recomandată de Ordin.
• Jean-Pierre de Gennes, Les Chevaliers du Saint-Sépulcre de Jérusalem, Hérault, 1995; ediție în două volume, Versailles, Mémoire & Documents, 2004. Istoria generală a Ordinului în franceză, citată de publicațiile Ordinului printre lucrările istorice de referință.
• Tomáš Parma, Rytíři, dámy a poutníci (Cavaleri, doamne și pelerini), Olomouc, 2020. Istoria Ordinului în țările cehe, scrisă de actualul președinte al Comitetului istoric.
• Colin Morris, The Sepulchre of Christ and the Medieval West, Oxford, 2005. Locul Mormântului în imaginarul Occidentului medieval; paginile 306–307 explică prestigiul titlului de cavaler al Sfântului Mormânt.
• C. Moeller, „Knights of the Holy Sepulchre”, The Catholic Encyclopedia, vol. 7, 1910. Articol vechi, dar lucid: respinge legenda lui Carol cel Mare și descrie confreria de dinainte de 1847 ca „numită impropriu ordin”.
• Lieutenance de France, La France et la Terre Sainte : mille ans d’histoire, Parole et Silence, 2012. Lucrare colectivă a locotenenței franceze.
• André Damien, Memento du chevalier, 2003. Ghid practic al unui fost locotenent pentru Franța.
• Jonathan Riley-Smith, „The Title of Godfrey of Bouillon”, Bulletin of the Institute of Historical Research 52 (1979). Studiul de referință despre titlul de Advocatus Sancti Sepulchri.
• Alan V. Murray, articolul din Collegium Medievale 3 (1990) și The Crusader Kingdom of Jerusalem, 2000. Reiau critic problema titlului lui Godefroy și începuturile regatului.
• Elena Lourie, studiul din 1975 despre testamentul lui Alfonso I de Aragon, care lăsa regatul templierilor, ospitalierilor și Sfântului Mormânt. Lectura politică a unui text des invocat.
• W. Schneider, Peregrinatio Hierosolymitana, Münster, 1982, și A. Ganz-Blättler, Andacht und Abenteuer, 1990. Pelerinajele la Ierusalim în Evul Mediu târziu, cu învestiturile de la Mormânt.
• Christopher Tyerman, studiul din 2006 asupra cruciadelor, citat pentru interpretarea strigătului de la Clermont.

Surse vechi

• Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin. Principala relatare contemporană a descoperirii Mormântului în anii 325–326.
• Egeria, Itinerarium (Peregrinatio), circa 381–384. Jurnalul unei pelerine care descrie liturgia de la Anastasis.
• Robert Călugărul, Historia Hierosolymitana, circa 1107–1120, și Gesta Francorum. Primele mărturii ale strigătului Deus lo vult.
• Wilhelm von Boldensele, Liber de quibusdam ultramarinis partibus, 1336. Prima descriere a unei învestiri la Mormânt.
• Francesco Quaresmio, Historica Terrae Sanctae elucidatio, Anvers, 1639. Descrierea Țării Sfinte de către un franciscan al Custodiei, citată de Moeller printre sursele vechi.
• Eugène de Rozière (ed.), Cartulaire de l’église du Saint-Sépulcre de Jérusalem, Paris, 1849. Actele canonicilor; menționarea unor doamne a fost invocată la admiterea femeilor.
• François-René de Chateaubriand, Itinéraire de Paris à Jérusalem, 1811. Relatarea învestirii autorului, în 1806, cu sabia și pintenii atribuiți lui Godefroy.
• Hody (1855), Hermens, Der Orden vom h. Grabe, Köln, 1870, și Couret, L’Ordre du St-Sépulcre de Jérusalem, Paris, 1905. Primele monografii moderne, citate de Moeller.

Palatele din Roma

• Maria Cristina Da Chio, Il Palazzo della Rovere del Gran Magistero, Roma, 2021. Istoria sediului Marelui Magisteriu.
• M. G. Aurigemma și A. Cavallaro, Il Palazzo di Domenico della Rovere in Borgo, 1999. Studiul arhitectural și artistic al palatului de pe Via della Conciliazione.

Ordinele cavalerești și dreptul canonic

• M. Delgado Galindo, „Ordini equestri e diritto canonico”, Ius Ecclesiae XXXIII/1 (2021), pp. 307–332. Analiza canonică a ordinelor pontificale, a celor două ordine recunoscute și a celor autointitulate.
• „Le precisazioni della Segreteria di Stato in merito agli ordini equestri”, Ius Ecclesiae XXXIII/1 (2021), pp. 381–388. Textele integrale ale notelor vaticane din 1905–2006.
• Secretariatul de Stat, precizarea din 10 octombrie 2026, cu relatarea Vatican News. Poziția actuală a Sfântului Scaun.
• Hyginus Eugene Cardinale, Orders of Knighthood, Awards and the Holy See, ediția din 1983. Manualul clasic al unui diplomat vatican despre ordinele cavalerești.
• Congregația pentru Doctrina Credinței, Declarația despre asociațiile masonice, 26 noiembrie 1983. Textul invocat ori de câte ori Ordinul este confundat cu o societate secretă.

Spiritualitate și rugăciune

• Agostino Borromeo, „The use of the sword in the investiture ceremonies”, 12 mai 2021. Istoria ritului de învestire, de la 1336 la 2021, scrisă de un istoric al Bisericii care a fost locotenent general.
• Leonardo Visconti di Modrone, „A new Ritual for the Order: Innovation within the Tradition”, 11 mai 2021. Prezentarea Ritualului de către Guvernatorul general.
• Paginile de rugăciuni ale locotenențelor Middle Atlantic și Northeastern din Statele Unite. Singurele versiuni integrale publicate ale rugăciunii cavalerilor și doamnelor.
• Herbert Thurston, Familiar Prayers, 1953. Lămurește originea rugăciunii Memorare, atribuită greșit Sfântului Bernard.
• Sanctuarul de la Deir Rafat, articol oessh.va, 2022. Istoria sanctuarului Reginei Palestinei și a rugăciunii Patriarhului Barlassina.

Țara Sfântă și Patriarhia Latină

• Patriarhia Latină a Ierusalimului, site oficial. Biografiile patriarhilor, rapoarte financiare, școli, comunicate din timpul războiului.
• Assemblée des Ordinaires Catholiques de Terre Sainte (AOCTS), Directory of the Catholic Church in the Holy Land. Anuarul instituțiilor, vicariatelor și titularilor de funcții.
• Rapoartele directorului executiv al Patriarhiei, Sami El-Yousef, publicate anual în Jerusalem Cross. Cea mai precisă descriere a felului în care sunt cheltuiți banii Ordinului.
• Custodia Țării Sfinte, site oficial. Sanctuarele franciscane, istoria Custodiei, restaurarea pardoselii Bazilicii Sfântului Mormânt.
• GCatholic: Ordinul Sfântului Mormânt. Liste actualizate ale marilor maeștri, priorilor și asesorilor, cu date de numire.

În limba română și despre spațiul românesc

• Th. Codrescu, Uricarul, vol. IV, Iași, 1857, pp. 425–426. Lista lăcașurilor moldovenești închinate Locurilor Sfinte.
• Ghenadie Enăceanu, „Începutul averilor românești zise închinate după preafericitul Dositei”, Biserica Ortodoxă Română IV/10 (1878), pp. 596–600. Studiu despre începuturile averilor închinate în vremea Patriarhului Dositei.
• Nicolae Iorga, Byzance après Byzance. Sinteza clasică despre rolul domnitorilor români ca ocrotitori ai Răsăritului ortodox.
• Mirela Beguni, „Aspects of the Moldavian Orthodox Church’s Struggle for Ecclesiastical Autonomy (1750–1850)”, Journal of Romanian Literary Studies 15 (2018). Cifrele mănăstirilor închinate din Moldova și istoria Epitropiei Sfântului Mormânt.
• Keith Hitchins, The Romanians 1774–1866, Oxford University Press, 1996, pp. 313–314. Secularizarea din 1863 și refuzul compensațiilor.
• La vérité sur la question des couvents dédiés en Moldo-Valachie, Paris, 1863. Broșură anonimă care apără punctul de vedere al Locurilor Sfinte după secularizare.
• Dositei al Ierusalimului, Istoria patriarhilor Ierusalimului, București, 1715, și trilogia antilatină Tomos Katallagēs, Tomos Agapēs, Tomos Charas, tipărită la Iași între 1692 și 1705. Opera unui patriarh legat strâns de tipografiile românești.
• Ieromonahul Andronic, Călătoria la Ierusalim (1859), ediție de Petronel Zahariuc și Sorin Grigoruță, Iași, Doxologia, 2023. Jurnalul unui călugăr de la Neamț și Secu, cu un studiu introductiv al editorilor.
• Călătoriile călugărului Chiriac de la Mănăstirea Secul, ediție de George Giuglea, București, 1936. Călătoriile la Athos, în 1840–1841, ale unui călugăr de la Secu; nu este sigur că ele cuprind și Țara Sfântă.
• Dimitrie Bolintineanu, Călătorii în Palestina și în Egipt, Iași, 1856, și ediția extinsă Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paștelui și în Egipt, 1867. Jurnalul călătoriei poetului la Locurile Sfinte, în anii 1850, studiat de C. Cubleșan.
• Florin Faifer, Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900). Contextul literar al jurnalelor de călătorie românești.
• Academia Oamenilor de Știință din România, „Relațiile României cu Sfântul Scaun”, 2022. Istoria nunțiaturii din 1920, a Concordatului din 1927 și a reluării relațiilor în 1990.
• Locotenența Ungariei: istoria Ordinului în Ungaria, în maghiară. Casele medievale ale canonicilor și cazul lui Imre Bercsényi, singurul transilvănean cunoscut ca membru.
• Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, relatarea pelerinajului din iulie 2023, în maghiară. Singura mențiune recentă a Ordinului într-o publicație a unei dieceze din România.

Site-uri oficiale

Pe lângă site-ul Marelui Magisteriu, locotenențele își publică propriile pagini, adesea mai bogate în detalii practice: admitere, contribuții, pelerinaje, rugăciuni în limba țării. Lista completă a adreselor se găsește pe pagina locotenențelor de pe oessh.va.

• Marele Magisteriu

  oessh.va

  Site-ul oficial al Ordinului, în șase limbi: istorie, documente, știri, publicații.

• Sfântul Scaun

  vatican.va

  Paginile Ordinului pe site-ul Vaticanului: componența Marelui Magisteriu, locotenențele, arhiva buletinului.

• Ungaria

  oessh.katolikus.hu

  Locotenența cea mai apropiată de România, cu istoria Ordinului în Ungaria.

• Franța

  ordredusaintsepulcre.fr

  Întrebări frecvente, admitere, proiecte susținute și donații, în franceză.

• Austria

  oessh.at

  Locotenența austriacă, cu istoria ei din 1933.

• Germania

  oessh.net

  Locotenența germană, constituită ca provincie a Ordinului în 1933.

• Irlanda

  holysepulchre.ie

  Știri, apeluri pentru Țara Sfântă și videoclipurile oficiale ale vegherii și învestiturii.

• Anglia și Țara Galilor

  eohsj.org.uk

  Locotenența engleză, cu fundația care a susținut Universitatea din Betleem.

• Statele Unite

  eohssouthwest.com

  Găzduiește traducerea engleză oficială a Regulamentului general.