Cuvântul papilor către cavaleri

Între 1907 și 1928, papii au fost ei înșiși Marii Maeștri ai Ordinului Sfântului Mormânt. Din 1949, Ordinul este condus de un cardinal numit de Papă, iar Pontiful Roman rămâne suveranul care îl ocrotește. Legătura nu este doar juridică. La intervale de câțiva ani, de obicei cu prilejul Consultei, adunarea plenară a Ordinului, sau al unui jubileu, papa îi primește pe cavaleri și pe doamne și le vorbește despre vocația lor.

Discursurile acestea formează, puse cap la cap, cel mai autorizat comentariu la spiritualitatea Ordinului. Capitolul le rezumă pe cele publicate de Sfântul Scaun din 1983 până în 2025. Citatele sunt traduse în română după textele oficiale de pe vatican.va. Istoria papilor și a cardinalilor care au condus Ordinul este povestită în Marii Maeștri.

1. 10 decembrie 1983

   Ioan Paul al II-lea

   Locotenențele din nordul și centrul Italiei, la Jubileul Răscumpărării.

2. 21 ianuarie 1994

   Decretul Est quidem notum

   Regina Palestinei devine ocrotitoarea Ordinului.

3. 17 octombrie 1998

   Ioan Paul al II-lea

   Marele Magisteriu și locotenenții.

4. 2 martie 2000

   Ioan Paul al II-lea

   Jubileul Ordinului.

5. 5 decembrie 2008

   Benedict al XVI-lea

   Consulta Ordinului.

6. 13 septembrie 2013

   Francisc

   Pelerinajul internațional din Anul Credinței și Consulta.

7. 16 noiembrie 2018

   Francisc

   Consulta Ordinului.

8. 9 noiembrie 2023

   Francisc

   Consulta despre formare.

9. 23 octombrie 2025

   Leon al XIV-lea

   Pelerinajul jubiliar al Ordinului, în Aula Paul al VI-lea.

Ioan Paul al II-lea: crucea, rănile și Maria

1983: „Nu obosiți să faceți binele”

La 10 decembrie 1983, în anul jubiliar al Răscumpărării, Ioan Paul al II-lea a primit locotenențele din nordul și centrul Italiei. Le-a cerut să fie martori ai lui Hristos în familie și la locul de muncă și le-a amintit cuvintele Sfântului Pavel către Timotei, despre „bunul ostaș al lui Hristos Isus” (2 Tim 2, 3). Prima lor lucrare, a spus Papa, rămâne ajutorul dat Bisericii din Țara Sfântă. A încheiat cu îndemnul aceluiași apostol: „Nu obosiți să faceți binele” (2 Tes 3, 13).

Discursul cădea la cincizeci de ani de la aprobarea sărbătorii Reginei Palestinei, iar Papa i-a îndemnat pe cavaleri să lucreze sub ocrotirea Mariei. Ordinul îl consideră începutul legăturii sale mariane oficiale. Zece ani mai târziu, la cererea Marelui Maestru Giuseppe Caprio, același papă avea să o proclame pe Regina Palestinei ocrotitoarea Ordinului, prin decretul Est quidem notum din 21 ianuarie 1994. Povestea este spusă în Regina Palestinei. Doi ani mai târziu, printr-un rescript din 1 februarie 1996, Ioan Paul al II-lea a conferit Ordinului personalitate juridică în dreptul Statului Cetății Vaticanului.

1998: crucea roșie și Calea Crucii

La 17 octombrie 1998, în fața Marelui Magisteriu și a locotenenților veniți din toată lumea, Papa a explicat semnul pe care membrii îl poartă pe mantie.

Discursul le cerea membrilor să fie „apostoli înflăcărați ai rugăciunii” și promotori ai ecumenismului, iar pe Maria, Regina Palestinei, o numea patroana lor cerească. Papa le-a dat și o sarcină practică: să facă din Ierusalim „ținta drumului vostru spiritual de pocăință și convertire”, să promoveze pelerinajele la Ierusalim și să le propună Calea Crucii celor care nu pot merge acolo personal. Pelerinajul, ca obligație a fiecărui membru, este tratat în Pelerinajul.

2000: de la forța armelor la mărturia credinței

La 2 martie 2000, în anul Marelui Jubileu, Ordinul a venit în pelerinaj la Roma. Papa a făcut cu acest prilej una dintre cele mai clare lecturi istorice ale restaurării din 1847: Pius al IX-lea a refăcut Ordinul pentru ca grija față de Mormânt să nu mai depindă „de forța armelor, ci de […] o mărturie statornică de credință și solidaritate”.

În același discurs, Papa cita Directivele pentru reînnoirea Ordinului în perspectiva mileniului al treilea, pe care le numea „o interpretare actualizată a regulii de viață”, și cele trei virtuți cerute de ele: renunțarea la sine într-o societate a belșugului, angajarea generoasă față de cei slabi și lupta curajoasă pentru dreptate și pace. Ele sunt prezentate în Carisma Ordinului.

Discursul conține și un detaliu nelămurit. Papa citează, ca „deviza voastră”, versetul din Scrisoarea către Galateni Oportet gloriari in Cruce Domini Nostri Iesu Christi, „Trebuie să ne lăudăm în Crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Gal 6, 14). Deviza heraldică a Ordinului este însă Deus lo vult, explicată în capitolul Deus lo vult. Versetul putea fi deviza Jubileului din 2000 sau a Directivelor, dar sursele publice nu permit să lămurim.

2003: Bartolo Longo ca model

În mesajul adresat Consultei din octombrie 2003, care avea ca deviză „A crește pentru a sluji, a sluji pentru a crește”, Ioan Paul al II-lea l-a propus membrilor drept model pe Fericitul Bartolo Longo, cavaler de mare cruce al Ordinului. Avea să fie canonizat douăzeci și doi de ani mai târziu. Viața lui este povestită în Sfinți și fericiți.

Benedict al XVI-lea: centrul care nu se mută

Benedict al XVI-lea a primit Consulta Ordinului la 5 decembrie 2008. Discursul lui a fixat formula teologică pe care toate documentele ulterioare o reiau: Sfântul Mormânt este centrul spiritualității Ordinului, pentru că acolo se celebrează gloria morții și a Învierii lui Hristos.

Papa a făcut și un gest neobișnuit: a citat din rugăciunea proprie a Ordinului, pe care a numit-o „rugăciunea cavalerului și a doamnei Sfântului Mormânt”. Le-a cerut membrilor să-L roage pe Domnul să facă din ei „ambasadori convinși și sinceri ai păcii și ai iubirii între frați”. Este cea mai sigură atestare a acestui text, publicat integral în capitolul Rugăciuni.

Francisc: a merge, a construi, a mărturisi

2013: pelerini, nu rătăcitori

La 13 septembrie 2013, la șase luni după alegere, Papa Francisc a primit pelerinajul internațional al Ordinului organizat pentru Anul Credinței, cu peste două mii de participanți, și Consulta care se ținea în aceleași zile. Le-a propus trei cuvinte: a merge, a construi, a mărturisi. Le-a cerut să fie „pelerini”, nu „rătăcitori”, și a reluat formula lui Benedict al XVI-lea: „Fie ca Isus Hristos răstignit și înviat să fie cu adevărat centrul vieții voastre.” A reluat și fraza din rugăciunea Ordinului, cerându-le să fie „ambasadori fermi și sinceri ai păcii și ai iubirii între frați”.

2018: „Nu sunteți o organizație filantropică”

Discursul din 16 noiembrie 2018 este cel mai exigent din serie. Papa a spus că scopul principal al Ordinului este creșterea spirituală a membrilor și că cei care îl conduc trebuie să dea „exemplul unei vieți spirituale intense”.

Papa s-a adresat apoi direct clerului din Ordin. Primirea episcopilor, a preoților și a diaconilor „nu este deloc un titlu onorific”: ei trebuie să ofere tuturor membrilor rugăciune, liturgie, îndrumare spirituală și cateheză. A vorbit despre „martiriul alb”, expresie tradițională pentru mărturia de fiecare zi, fără vărsare de sânge. Le-a cerut să o invoce pe „Maica Domnului a Palestinei”. Cu acest prilej, Papa a dăruit fiecărei locotenențe o icoană a Maicii Domnului a Creștinilor Persecutați.

Doi ani mai târziu, Papa Francisc a aprobat Constituția Ordinului din 2020, textul fundamental în vigoare astăzi, prezentat în capitolul Constituția.

2023: cele două brațe ale crucii

Consulta din noiembrie 2023 a avut ca temă formarea. În discursul din 9 noiembrie, Papa a citit cele patru direcții ale formării, inițială și permanentă, practică și spirituală, în semnul crucii de pe mantie. Brațul orizontal înseamnă dăruirea față de Hristos, care cuprinde toată viața, și apropierea de ceilalți prin caritate. Brațul vertical, „bine înfipt în pământ și îndreptat spre cer”, arată că rugăciunea și slujirea se completează una pe alta.

Papa a vorbit apoi despre mormântul gol, al cărui „păzitor deosebit” este Ordinul „prin vocație”. Mormântul este, a spus el, „semnul iubirii fără margini a Celui Răstignit”, al „biruinței Celui Înviat” și al „puterii Misterului Trupului și Sângelui Său”. Discursul mai conține două formule memorabile: „formarea durează toată viața” și refrenul profeților, „văduva, orfanul și străinul”, ca măsură a carității. Papa a invocat-o și pe Maria, „Regina Palestinei”. Textul integral este tipărit, în franceză, ca anexă la Documentul despre formare din 2024.

Leon al XIV-lea: păzitorii Mormântului

Primul papă nord-american a avut un prim contact cu Ordinul la scurt timp după alegere. La 24 iunie 2025, într-o audiență privată acordată cardinalului Filoni, Papa a observat că membrii Ordinului purtau baldachinul la procesiunea de Corpus Christi și și-a dat acordul pentru crearea unui cerc al „Prietenilor Ordinului”, pentru cei care împărtășesc misiunea fără să devină membri. Patru luni mai târziu, a vorbit Ordinului întreg.

23 octombrie 2025: trei fețe ale speranței

Între 21 și 23 octombrie 2025, peste trei mii șase sute de cavaleri și doamne au făcut pelerinajul jubiliar la Roma, trecând prin Porțile Sfinte ale celor patru bazilici majore. În ultima zi, Leon al XIV-lea i-a primit în Aula Paul al VI-lea. Cardinalul Filoni i-a dăruit o icoană a Reginei Palestinei pictată de surorile din Familia Monastică de la Betleem.

Papa a pornit de la originile Ordinului: practica pelerinajului „stă la originea propriei voastre istorii. Într-adevăr, ați fost întemeiați pentru a ocroti Sfântul Mormânt, pentru a-i îngriji pe pelerini și pentru a sprijini Biserica Ierusalimului”. A păzi Mormântul înseamnă astăzi „a sprijini o Biserică făcută din pietre vii” (1 Pt 2, 4–5), iar ajutorul Ordinului se dă „fără zgomot și fără publicitate”. Pelerinajul însuși este „un simbol al căutării sensului ultim al vieții”, iar cel de la Roma doar „o etapă a drumului vostru neîntrerupt” spre comuniunea cu Dumnezeu.

Miezul discursului a fost o meditație asupra speranței, construită pe trei scene ale dimineții de Paști.

1. 01

   Așteptarea plină de speranță

   Îngerul le spune femeilor: „Nu este aici, căci a înviat” (Mt 28, 5–6). „Paza” pe care Ordinul o face Locurilor Sfinte este, înainte de orice, „o pază a credinței”.

2. 02

   Slujirea

   Femeile mironosițe pleacă spre mormânt în zori, cu miresmele pregătite (Mc 16, 1–2). Speranța se face gest concret față de un trup.

3. 03

   Privirea spre țintă

   Petru și Ioan aleargă la mormânt (In 20, 3–10). Papa leagă scena de alergarea în stadion din Prima Scrisoare către Corinteni (1 Cor 9, 24–27): viața creștină are o țintă.

Papa a încheiat cu un îndemn al Sfântului Augustin, din predica 256: „Înaintați, înaintați în bine. […] Nu vă abateți de la drum, nu vă întoarceți înapoi, nu vă opriți!” Citatul venea de la un papă care este el însuși călugăr augustinian. Cardinalul Filoni a spus că discursul „va servi drept punct de referință pentru anii care vin”.

Ce revine de la un papă la altul

Citite împreună, discursurile din ultimele patru decenii repetă câteva idei, cu o consecvență pe care schimbarea pontificatelor nu a atins-o.

Hristos răstignit și înviat în centru. Formula lui Benedict al XVI-lea din 2008 este reluată de Francisc în 2013, dezvoltată în 2023 în jurul mormântului gol și adusă de Leon al XIV-lea în dimineața de Paști. Crucea, citită de Ioan Paul al II-lea ca semn al rănilor, este mereu legată de Înviere.

Spiritualitatea înaintea filantropiei. Ioan Paul al II-lea le cerea membrilor să fie „apostoli ai rugăciunii”, Francisc le spunea că nu sunt o organizație filantropică, Leon al XIV-lea le amintea că paza lor este „o pază a credinței”. Banii trimiși la Ierusalim, prezentați în capitolul Misiunea, sunt consecința, nu esența.

Ambasadori ai păcii. Fraza din rugăciunea cavalerilor, citată de Benedict al XVI-lea și de Francisc, face din pace o sarcină personală a fiecărui membru, într-o regiune în care ea lipsește.

Pelerinajul și Maria. Ioan Paul al II-lea a cerut pelerinaje la Ierusalim, Francisc a cerut pelerini, nu rătăcitori, Leon al XIV-lea a numit pelerinajul originea Ordinului. Și toți, de la decretul din 1994 la icoana dăruită în 2025, au pus Ordinul sub ocrotirea Reginei Palestinei.