Sfinți și fericiți ai Ordinului

Duminică, 19 octombrie 2025, în Piața Sfântul Petru, Papa Leon al XIV-lea a înscris în canonul sfinților un avocat italian mort cu aproape un secol în urmă. Printre concelebranți se afla cardinalul Fernando Filoni, Marele Maestru al Ordinului Sfântului Mormânt. Prezența lui avea un motiv precis: noul sfânt, Bartolo Longo, fusese cavaler de mare cruce al Ordinului, iar trupul lui, păstrat la Pompei, poartă și astăzi mantia albă cu cruce roșie. Patru zile mai târziu, peste trei mii de cavaleri și doamne veniți la Roma pentru Jubileu îl ascultau pe același papă vorbindu-le despre speranță.

Ordinul nu are un martirologiu propriu. Documentul despre formare din 2024 propune însă, la paragraful 55, o listă de modele pentru cavaleri și doamne. Capitolul urmează această listă și adaugă ce se știe despre ceilalți membri ai Ordinului aflați pe drumul spre altare.

Modelele propuse de Ordin

Pe primul loc, documentul o așază pe Fecioara Maria, ocrotitoarea Ordinului sub titlul de Regină a Palestinei, căreia îi este dedicat un capitol separat, Regina Palestinei. Urmează pelerinii, „de la istorica Egeria la Francisc din Assisi și la Brigita a Suediei, sau la cavalerul-soldat Ignațiu de Loyola”. Abia apoi vin membrii Ordinului: Sfântul Pius al X-lea, care l-a condus ca papă, și Sfântul Bartolo Longo.

Ordinea spune ceva. Ordinul nu se prezintă ca o școală de sfințenie aparte, ci își așază membrii în urma unor creștini care au mers la Ierusalim și s-au lăsat schimbați de drum. Sfinții proprii vin la sfârșit, ca dovadă că vocația descrisă în Carisma Ordinului poate fi trăită până la capăt.

Sfântul Bartolo Longo, cavaler de mare cruce

De la spiritism la Rozariu

Bartolo Longo s-a născut în 1841 la Latiano, în Apulia, și a studiat dreptul la Napoli. Tinerețea lui universitară a trecut prin anticlericalismul vremii și prin cercurile spiritiste ale orașului. Convertirea l-a dus spre Rozariu, devoțiune pe care avea s-o răspândească tot restul vieții. Ordinul îl numește, după tradiția Bisericii italiene, „apostolul Rozariului”.

Instalat în valea Pompeiului ca administrator al unor proprietăți, Longo a găsit acolo o populație rurală săracă, fără instrucție religioasă. A început prin a predica Rozariul, a adus o pictură veche a Fecioarei Rozariului și a ridicat în jurul ei un sanctuar care a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj ale Italiei. În jurul sanctuarului au crescut opere sociale: orfelinate și, inovație rară pentru epocă, case pentru copiii deținuților. S-a căsătorit cu contesa Marianna De Fusco, alături de care a condus aceste opere.

Cavaler al Sfântului Mormânt

Legătura cu Ordinul vine la capătul unei vieți. Prin breve apostolic din 5 martie 1925, Papa Pius al XI-lea, pe atunci și Mare Maestru al Ordinului, l-a numit cavaler de mare cruce. Însemnele i-au fost înmânate la 30 mai 1925, la Pompei, de cardinalul Augusto Silj, delegat papal pentru sanctuar. Longo avea 84 de ani. A murit la Pompei, la 5 octombrie 1926.

Două gesturi leagă trupul și moștenirea lui de Ordin. Trupul, păstrat în sanctuarul de la Pompei, este îmbrăcat în mantia Ordinului. Însemnele de mare cruce le-a lăsat prin testament fiicelor deținuților pe care le primise în operele sale.

Drumul spre altare

Ioan Paul al II-lea l-a beatificat la 26 octombrie 1980. În mesajul trimis Consultei din octombrie 2003, același papă l-a propus membrilor Ordinului ca model. Papa Francisc a aprobat votul pentru canonizare la 25 februarie 2025, cu două luni înainte de moartea sa. Canonizarea a fost celebrată de Leon al XIV-lea la 19 octombrie 2025. Sărbătoarea lui este la 5 octombrie, ziua morții.

Cardinalul Filoni îl numește, în prefața broșurii Bartolo Longo, A Knight of Our Time, „primul cavaler laic proclamat sfânt”. Comunicatele Ordinului din 2025 vorbesc de „primul cavaler de mare cruce” devenit sfânt. Broșura, semnată de arhiepiscopul Tommaso Caputo, a fost publicată de Marele Magisteriu în 2026.

1. 1841

   Nașterea la Latiano

   În Apulia, în sudul Italiei.

2. 5 martie 1925

   Cavaler de mare cruce

   Numit prin breve apostolic al Papei Pius al XI-lea.

3. 30 mai 1925

   Însemnele, la Pompei

   Înmânate de cardinalul Augusto Silj, delegat papal pentru sanctuar.

4. 5 octombrie 1926

   Moartea

   La Pompei. Ziua morții a devenit ziua sărbătorii sale.

5. 26 octombrie 1980

   Beatificarea

   Celebrată de Ioan Paul al II-lea.

6. 25 februarie 2025

   Votul pentru canonizare

   Aprobat de Papa Francisc.

7. 19 octombrie 2025

   Canonizarea

   Celebrată de Leon al XIV-lea. Cardinalul Filoni, Mare Maestru, concelebrează.

Pentru Ordin, Bartolo Longo răspunde unei întrebări pe care și-o pune orice membru: se poate ajunge la sfințenie ca laic, căsătorit, avocat, administrator de opere? Longo a primit însemnele la 84 de ani, după o viață întreagă de caritate. Ordinul a recunoscut o sfințenie deja trăită, nu a produs-o. În octombrie 2021, cardinalul Filoni le-a cerut cavalerilor și doamnelor să recite Rozariul zilnic în luna care se încheie cu sărbătoarea Reginei Palestinei, o practică pentru care „apostolul Rozariului” rămâne modelul cel mai apropiat.

Sfântul Pius al X-lea, papa Mare Maestru

Pius al X-lea este singurul Mare Maestru canonizat. Rolul lui în istoria Ordinului este povestit în capitolul Marii Maeștri, iar sărbătoarea lui în Calendarul Ordinului.

Doi laici pe drumul spre altare

Două cauze recente privesc laici din cele două Americi, oameni de acțiune care și-au trăit credința în viața publică.

Pelerinii Ierusalimului

Documentul despre formare îi propune pe pelerini ca modele, pentru că pelerinajul este, după cuvintele lui Leon al XIV-lea din 2025, „la originea propriei voastre istorii”. Patru nume sunt citate explicit.

Egeria. O femeie din Apus, probabil din Hispania, care a lăsat jurnalul unui pelerinaj la Ierusalim, Itinerarium. Documentul o așază în secolul al V-lea; istoricii datează călătoria în anii 381–384. Textul ei descrie liturgia Ierusalimului, inclusiv sărbătoarea sfințirii bazilicii lui Constantin, din care s-a născut Înălțarea Sfintei Cruci.

Francisc din Assisi. A ajuns în Orient în 1219–1220, în timpul cruciadei a cincea. Fiii lui spirituali, franciscanii, au primit în 1342 custodia Locurilor Sfinte, iar din 1496 până în secolul al XIX-lea Custodele Țării Sfinte a fost cel care îi învestea pe cavaleri la Mormânt. Istoria aceasta este povestită în Cavalerii de la Mormânt.

Brigita a Suediei. Mistica suedeză, una dintre ocrotitoarele Europei, a făcut pelerinajul la Ierusalim între 1371 și 1373, cu câțiva dintre copiii ei. Fiul ei, Birger Ulfsson, a fost făcut cavaler la Sfântul Mormânt în 1372.

Ignațiu de Loyola. Fostul ofițer basc, „cavalerul-soldat” al documentului, a mers la Ierusalim cu dorința de a rămâne acolo pentru totdeauna, ceea ce franciscanii nu i-au îngăduit. Înainte, la Montserrat, își depusese spada în fața Fecioarei, după o noapte de veghe. Guvernatorul general Leonardo Visconti di Modrone a evocat scena în 2021, când a explicat de ce noul Ritual lasă spada lângă altar în timpul vegherii de rugăciune.

Lor li se adaugă Sfânta Elena, mama lui Constantin, pe care Ordinul o numește una dintre ocrotitoarele sale și pe care cardinalul Filoni a numit-o „prima adevărată pelerină”. Este sărbătorită la 18 august.

Tradiția canonicilor Sfântului Mormânt

Două figuri medievale sunt legate de tradiția Sfântului Mormânt, deși au trăit înainte de existența Ordinului în forma lui actuală. Fericitul Andrei din Antiohia a fost canonic al Sfântului Mormânt în secolul al XIV-lea. Sfântul Contardo d'Este, mort în 1249, este și el pomenit în listele legate de această tradiție. Niciunul nu a fost membru al Ordinului modern. Ei aparțin istoriei capitlului de canonici înființat la Ierusalim după 1099, descrisă în capitolul Godefroy de Bouillon și canonicii.