IIIstorie

Cronologie

Două mii de ani în 130 de date: de la mormântul gol din grădina lui Iosif din Arimateea la Ordinul de astăzi, prezent pe cinci continente.

Actualizat la

30–1099

Mormântul gol și bazilica lui Constantin

  1. 30/33

    Mormântul gol

    În zorii primei zile a săptămânii, femeile găsesc gol mormântul nou al lui Iosif din Arimateea (Mc 16, 1–8). Anul exact, 30 sau 33, este discutat de istorici.

  2. 70

    Titus distruge Ierusalimul

    Legiunile romane distrug orașul și Templul.

  3. c. 130–135

    Aelia Capitolina

    Hadrian reface orașul ca colonie romană; zona mormântului este umplută și acoperită de un templu păgân.

    Capitolul dedicat
  4. 312–313

    Convertirea lui Constantin

    Împăratul se convertește, iar așa-numitul Edict de la Milano aduce libertatea cultului creștin.

  5. c. 325–326

    Mormântul regăsit

    Episcopul Macarie obține acordul lui Constantin, templul este dărâmat și apare o peșteră funerară săpată în stâncă.

  6. c. 326–328

    Sfânta Elena în Țara Sfântă

    Mama împăratului vizitează Locurile Sfinte. Tradiția aflării Crucii apare abia spre sfârșitul secolului al IV-lea.

  7. 326–335

    Bazilica lui Constantin

    Se construiesc rotonda Anastasis, curtea Golgotei și bazilica Martyrium, sfințite la 13 septembrie 335.

  8. 333

    Pelerinul din Bordeaux

    Un călător anonim descrie bazilica ridicată la Golgota din porunca lui Constantin.

  9. c. 381–384

    Pelerinajul Egeriei

    O pelerină din Apusul latin descrie, zi de zi, liturghia Ierusalimului în jurnalul ei.

    Capitolul dedicat
  10. 386

    Ieronim la Betleem

    Ieronim se stabilește la Betleem, unde traduce Scriptura în latină.

  11. 614

    Cucerirea persană

    Armata lui Hosrau al II-lea incendiază biserica și ia relicva Crucii; restaurarea este condusă de Modest.

    Capitolul dedicat
  12. 630

    Heraclius readuce Crucea

    Împăratul bizantin aduce relicva înapoi la Ierusalim.

  13. 638

    Cucerirea arabă

    Ierusalimul se predă califului Omar; biserica este lăsată creștinilor.

  14. c. 797–807

    Ambasadele lui Carol cel Mare

    Soli schimbați cu Harun al-Rașid. Legenda care face din Carol fondatorul cavalerilor nu are temei.

    Capitolul dedicat
  15. 841–966

    Incendii repetate

    Biserica arde în 841, 938 și 966, după un cutremur urmat de reparații în 810.

  16. 1009

    Distrugerea ordonată de al-Hakim

    La 18 octombrie, califul fatimid poruncește dărâmarea bisericii; rotonda este demolată până la stâncă.

  17. 1048

    Reconstrucția bizantină

    Sub Constantin al IX-lea Monomahul se încheie un ansamblu mai modest, centrat pe rotondă.

    Capitolul dedicat

1099–1291

Cruciații și canonicii Sfântului Mormânt

  1. 1095

    Conciliul de la Clermont

    La 27 noiembrie, Urban al II-lea predică expediția spre Ierusalim; mulțimea răspunde „Dumnezeu o vrea!”.

    Capitolul dedicat
  2. 1099

    Cucerirea Ierusalimului

    La 15 iulie, cruciații intră în oraș. Sfântul Mormânt devine catedrala patriarhului latin.

  3. 1099

    Godefroy, ocrotitorul Sfântului Mormânt

    La 22 iulie, Godefroy de Bouillon este ales să conducă orașul. Tradiția îi atribuie titlul de Advocatus Sancti Sepulchri.

  4. 1099

    Capitlul canonicilor

    După relatarea tradițională, Godefroy instituie douăzeci de canonici care slujesc la Mormânt.

  5. 1100

    Balduin I, rege al Ierusalimului

    Godefroy moare la 18 iulie; fratele său Balduin este încoronat la Betleem la 25 decembrie.

  6. 1114

    Regula Sfântului Augustin

    Patriarhul Arnulf de Chocques face din canonici canonici regulari.

  7. 1120

    Conciliul de la Nablus

    Canoanele 20–21 îngăduie clericului să se apere, dar îi interzic să se poarte ca un cavaler.

  8. 1122

    Confirmarea lui Calixt al II-lea

    Papa confirmă canonicii Sfântului Mormânt (1121, după unele surse).

    Capitolul dedicat
  9. 1123–1124

    Pactum Warmundi

    Priorul Sfântului Mormânt este martor la tratatul încheiat cu Veneția.

  10. 1131

    Testamentul lui Alfonso I

    Regele Aragonului își lasă regatul templierilor, ospitalierilor și Sfântului Mormânt, adică bisericii și canonicilor.

    Capitolul dedicat
  11. 1143

    Bula lui Celestin al II-lea

    La 10 ianuarie, Papa confirmă posesiunile primite de canonici de la Godefroy, Balduin I și alți donatori.

  12. 1146

    Canonicii la Calatayud

    Casa din Aragon primește pământul; biserica va fi ridicată în 1156.

  13. 1149

    Sfințirea bisericii cruciate

    La cincizeci de ani de la cucerire, sub regina Melisenda, toate locurile Patimilor ajung sub un singur acoperiș.

  14. c. 1163

    Prioratul de la Miechów

    Canonicii se stabilesc în Polonia, unde vor rezista până în secolul al XIX-lea.

  15. 1187

    Saladin cucerește Ierusalimul

    La 2 octombrie orașul cade; canonicii se mută la Acra.

    Capitolul dedicat
  16. 1217

    Provincia franciscană a Țării Sfinte

    Frații minori își organizează prezența în Răsărit, sub Elia din Cortona.

    Capitolul dedicat
  17. 1229

    Ierusalimul recuperat prin tratat

    Frederic al II-lea obține orașul fără luptă de la sultanul al-Kamil.

  18. 1244

    Jaful horezmian

    Ierusalimul este jefuit; stăpânirea latină asupra orașului se încheie.

  19. 1291

    Căderea Acrei

    La 18 mai se prăbușește Regatul Latin; patriarhul se refugiază în Cipru.

    Capitolul dedicat

1291–1847

Cavalerii de la Mormânt, sub custodia franciscană

  1. 1307

    Canonicii la Roma

    După desființarea templierilor, canonicii dobândesc complexul San Manno.

    Capitolul dedicat
  2. 1333

    Robert de Anjou și Sancia

    Suveranii Neapolelui obțin pentru franciscani Cenacolul și drepturi la Sfântul Mormânt.

  3. 1336

    Prima învestitură documentată

    Wilhelm von Boldensele relatează cum a făcut cavaleri, pe mormânt, doi nobili din grupul său.

  4. 1342

    Custodia Țării Sfinte

    La 21 noiembrie, Clement al VI-lea îi face pe franciscani păzitori ai Locurilor Sfinte (Gratiam agimus, Nuper carissimae).

  5. 1372

    Fiul Sfintei Brigitta

    Birger Ulfsson este învestit la Mormânt în timpul pelerinajului mamei sale.

    Capitolul dedicat
  6. 1374

    Patriarhii latini la Roma

    Titlul devine onorific; reședința lui se fixează la San Lorenzo fuori le Mura.

    Capitolul dedicat
  7. 1436

    Frederic de Habsburg la Mormânt

    Viitorul împărat Frederic al III-lea este învestit cavaler al Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat
  8. 1459

    Ordinul Maicii Domnului din Betleem

    Pius al II-lea îi transferă bunuri ale canonicilor; noul ordin eșuează, iar bunurile sunt restituite.

  9. 1465

    Georg Emmerich din Görlitz

    Un burgmaistru, om de rând, este învestit; acasă va construi o replică a Sfântului Mormânt.

  10. 1468

    Eberhard im Bart

    Contele de Württemberg este învestit și își ia palmierul ca emblemă.

  11. 1470

    Anselm Adornes din Bruges

    Învestit la Mormânt; familia lui ridică la Bruges Jeruzalemkerk, după modelul bazilicii.

    Capitolul dedicat
  12. c. 1480–1490

    Palazzo della Rovere

    La Roma se construiește palatul cardinalului Domenico della Rovere, viitorul sediu al Ordinului.

    Capitolul dedicat
  13. 1480–1495

    Ioan al Prusiei

    Un laic german, administrator al conventului de pe Muntele Sion, face în mod obișnuit învestiturile.

    Capitolul dedicat
  14. 1486

    Crucea roșie a cavalerilor

    Conrad Grünenberg arată crucea de Ierusalim roșie ca emblemă a cavalerilor Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat
  15. 1489

    Canonicii uniți cu ospitalierii

    La 28 martie, Inocențiu al VIII-lea (Cum solerti meditatione) decretează o unire care nu se realizează pe deplin.

    Capitolul dedicat
  16. 1493

    Frederic cel Înțelept

    Principele elector al Saxoniei este învestit la Mormânt, împreună cu Cristofor cel Puternic de Bavaria.

  17. 1496

    Alexandru al VI-lea, moderator suprem

    Papa își asumă conducerea supremă și delegă franciscanilor dreptul de a învesti pelerinii nobili.

    Capitolul dedicat
  18. 1499

    Casele germane rămân independente

    Alexandru al VI-lea confirmă independența canonicilor din Imperiu.

    Capitolul dedicat
  19. 1515/1516

    Confirmarea lui Leon al X-lea

    Papa confirmă privilegiul franciscanilor; sursele dau anul 1516 sau data de 4 mai 1515.

  20. 1553

    Privilegiile cavalerilor

    Custodele Bonifacio da Ragusa consemnează privilegii spectaculoase, cele mai multe fără valoare juridică.

  21. 1561

    Registrele cavalerilor

    Pius al IV-lea confirmă privilegiul. Din acest an, învestiturile sunt trecute în registrele Custodiei, până în 1848.

    Capitolul dedicat
  22. 1595

    Tasso moare la Sant’Onofrio

    Autorul Ierusalimului eliberat moare la 25 aprilie în mănăstirea de pe Gianicul, viitoarea biserică a Ordinului.

  23. 1608

    Posesiunile franceze absorbite

    Henric al IV-lea le trece în Ordinul Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, prin bulele lui Paul al V-lea.

    Capitolul dedicat
  24. 1623

    Cel mai vechi ritual păstrat

    Candidatul este atins pe umeri cu spada atribuită lui Godefroy de Bouillon.

  25. 1746

    Bula lui Benedict al XIV-lea

    Confirmă dreptul gardianului de a crea cavaleri; probabil In supremo militantis Ecclesiae, din 7 ianuarie.

    Capitolul dedicat
  26. 1757

    Originea Status Quo-ului

    Un firman otoman fixează împărțirea drepturilor în Bazilica Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat
  27. 1806

    Chateaubriand învestit

    Scriitorul francez primește demnitatea în Sfântul Mormânt, cu spada și pintenii lui Godefroy.

    Capitolul dedicat
  28. 1808

    Incendiul rotondei

    Cupola se prăbușește; Edicula de astăzi este reconstruită în 1809–1810.

  29. 1830

    Ultimul general al canonicilor

    Episcopul Tomasz de Nowina Nowiński moare la Miechów, la 4 ianuarie.

    Capitolul dedicat

1847–1907

Restaurarea Patriarhiei și renașterea Ordinului

  1. 1847

    Nulla celebrior

    La 23 iulie, Pius al IX-lea restabilește la Ierusalim Patriarhia Latină rezidentă.

  2. 1847

    Giuseppe Valerga, patriarh

    Numit la 4 octombrie; puterea de a crea cavaleri trece de la custodele franciscan la patriarh.

  3. 1848

    Valerga la Ierusalim

    Patriarhul sosește în ianuarie; după unele surse, preia conducerea Ordinului la 15 ianuarie.

  4. 1849

    Cartularul Sfântului Mormânt

    La Paris apare ediția lui Eugène de Rozière a documentelor bisericii Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat
  5. 1852

    Seminarul patriarhal

    Valerga întemeiază în decembrie seminarul, mutat în 1936 la Beit Jala.

    Capitolul dedicat
  6. 1852

    Firmanul Status Quo-ului

    Sultanul fixează regimul care guvernează și astăzi Bazilica Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat
  7. 1867

    Turneul lui Valerga

    Patriarhul vizitează curțile catolice ale Europei pentru recunoașterea Ordinului.

  8. 1868

    Cum multa sapienter

    La 24 ianuarie, Pius al IX-lea reorganizează Ordinul: trei clase, mantia albă cu crucea roșie, taxe reglementate.

  9. 1871

    Prima femeie primită

    Pius al IX-lea îi permite lui Valerga să primească o nobilă engleză.

  10. 1874

    Cavalerii spanioli la Madrid

    La 27 martie se reunesc în adunare, moștenitori ai tradiției de la Calatayud.

  11. 1882

    Primii membri canadieni

    La Montréal sunt atestați primii cavaleri din Canada.

  12. 1888

    Admiterea doamnelor

    La 3 august, Leon al XIII-lea aprobă primirea doamnelor; Patriarhul Bracco admisese deja aproximativ o sută.

  13. 1905

    Locul Ordinului printre distincții

    O notă a Cancelariei ordinelor ecvestre îl așază separat de ordinele pontificale, cu patriarhul ca Mare Maestru.

    Capitolul dedicat

1907–1949

Papii mari maeștri și drumul spre Roma

  1. 1907

    Papa, Mare Maestru

    Pius al X-lea rezervă titlul Papei; patriarhul devine rector și administrator perpetuu. Actul exact rămâne nesigur.

    Capitolul dedicat
  2. 1920

    Regina Palestinei

    La 15 iulie, Patriarhul Luigi Barlassina invocă pentru prima dată acest titlu al Fecioarei Maria.

    Capitolul dedicat
  3. 1926

    Primele structuri naționale

    Se nasc provincia Belgiei, grupul reînviat de la Montréal și capitlul american.

  4. 1928

    Titlul revine patriarhului

    La 6 ianuarie, Pius al XI-lea renunță la titlu și anulează valoarea documentelor anterioare anului 1868.

    Capitolul dedicat
  5. 1929

    Tratatul de la Lateran

    Articolul 11 va sta la baza statutului Ordinului de entitate centrală a Bisericii.

    Capitolul dedicat
  6. 1931

    Numele definitiv

    Un decret al Congregației Ceremonialului adaugă „de la Ierusalim” și „ecvestru”; data este 27 iulie sau 5 august.

  7. 1932

    Învestituri în propriile țări

    Pius al XI-lea aprobă noi statute; membrii nu mai trebuie să fie învestiți la Ierusalim.

  8. 1933

    Sărbătoarea Reginei Palestinei

    Este instituită sub Pius al XI-lea; la 8 decembrie se înființează provincia germană.

    Capitolul dedicat
  9. 1940

    Cardinalul Canali, protector

    Pius al XII-lea centralizează Ordinul la Roma, în timp ce războiul îl izolează pe patriarh.

    Capitolul dedicat
  10. 1945

    Sant’Onofrio al Gianicolo

    Un motu proprio din 15 august încredințează Ordinului biserica și mănăstirea; unele texte dau anul 1948.

  11. 1946

    Via dei Cavalieri del Santo Sepolcro

    Roma dă acest nume străzii de lângă Palazzo della Rovere.

    Capitolul dedicat
  12. 1947

    Moartea Patriarhului Barlassina

    Patriarhul care a dat Ordinului patroana sa moare la 27 septembrie.

    Capitolul dedicat

1949–2005

Un ordin al Bisericii universale

  1. 1949

    Quam Romani Pontifices

    La 14 septembrie, Pius al XII-lea stabilește: un cardinal Mare Maestru, patriarhul Mare Prior, personalitate juridică canonică.

    Capitolul dedicat
  2. 1949

    Primele distincții proprii

    Sunt create Scoica Pelerinului, Palma de Ierusalim și Crucea de Merit.

    Capitolul dedicat
  3. 1960

    Cardinalul Tisserant

    La 19 august devine Mare Maestru.

    Capitolul dedicat
  4. 1962

    Constituția lui Ioan al XXIII-lea

    La 8 decembrie, Religiosissimo a monumento victoriae dă Ordinului caracter internațional și un Mare Magisteriu.

  5. 1967

    Completările lui Paul al VI-lea

    Papa adaugă Constituției reguli mai precise.

    Capitolul dedicat
  6. 1972

    Cardinalul de Fürstenberg

    În martie, prelatul belgian devine Mare Maestru.

    Capitolul dedicat
  7. 1977

    Constituția lui Paul al VI-lea

    O nouă Constituție integrează reînnoirea Conciliului Vatican II (8 sau 19 iulie).

    Capitolul dedicat
  8. 1980

    Bartolo Longo, fericit

    La 26 octombrie, Ioan Paul al II-lea îl beatifică pe cavalerul de mare cruce de la Pompei.

    Capitolul dedicat
  9. 1987

    Michel Sabbah, patriarh

    Primul patriarh latin palestinian devine Mare Prior al Ordinului.

    Capitolul dedicat
  10. 1988

    Cardinalul Caprio

    La 14 decembrie devine Mare Maestru.

    Capitolul dedicat
  11. 1991–2003

    De la 39 la 52 de locotenențe

    Sub guvernatorul general Ludovico Carducci Artenisio, Ordinul crește rapid.

    Capitolul dedicat
  12. 1994

    Patroana Ordinului

    La 21 ianuarie, Ioan Paul al II-lea o proclamă pe Regina Palestinei patroana Ordinului.

    Capitolul dedicat
  13. 1995

    Cardinalul Furno

    La 21 decembrie devine Mare Maestru.

    Capitolul dedicat
  14. 1996

    Personalitate juridică vaticană

    La 1 februarie, un rescript al lui Ioan Paul al II-lea face din Ordin persoană juridică în Statul Cetății Vaticanului.

    Capitolul dedicat
  15. 2000

    Jubileul Ordinului

    La 2 martie, Ioan Paul al II-lea amintește că Ordinul s-a născut ca o „gardă de onoare” a Mormântului.

  16. 2003

    Consulta „A crește pentru a sluji”

    Între 13 și 17 octombrie, la Roma; din cei 52 de locotenenți lipsesc doar doi.

    Capitolul dedicat

2005–2026

Ordinul în secolul al XXI-lea

  1. 2007

    Cardinalul Foley

    Pro-Mare Maestru din 27 iunie, Mare Maestru din 22 decembrie: primul american în această funcție.

    Capitolul dedicat
  2. 2008

    Consulta de la Villa Aurelia

    Între 1 și 5 decembrie; Benedict al XVI-lea primește participanții la 5 decembrie.

  3. 2009

    Agostino Borromeo, guvernator general

    Istoricul îl urmează pe Pier Luigi Parola.

    Capitolul dedicat
  4. 2011–2012

    Cardinalul O’Brien

    Pro-Mare Maestru din 29 august 2011, Mare Maestru din 15 martie 2012.

    Capitolul dedicat
  5. 2013

    Consulta și Anul Credinței

    Papa Francisc primește Ordinul la 13 septembrie; începe revizuirea Constituției.

  6. 2016

    Pizzaballa la Ierusalim

    La 24 iunie devine administrator apostolic al Patriarhiei și pro-Mare Prior al Ordinului.

    Capitolul dedicat
  7. 2016–2017

    Restaurarea Ediculei

    Cele trei comunități ale bazilicii restaurează împreună Edicula, redeschisă la 22 martie 2017.

    Capitolul dedicat
  8. 2017

    Leonardo Visconti di Modrone

    În iunie, ambasadorul italian devine guvernator general.

  9. 2018

    Consulta despre rolul locotenentului

    La 16 noiembrie, Francisc le amintește membrilor că nu sunt o organizație filantropică.

    Capitolul dedicat
  10. 2019

    Cardinalul Filoni

    La 8 decembrie, Papa Francisc îl numește Mare Maestru.

    Capitolul dedicat
  11. 2020

    Noua Constituție

    La 11 mai, Francisc aprobă Constituția care pune chemarea la sfințenie pe primul loc.

    Capitolul dedicat
  12. 2020

    Pizzaballa, patriarh

    La 24 octombrie este numit Patriarh Latin al Ierusalimului și devine Mare Prior.

    Capitolul dedicat
  13. 2021

    Noul Ritual

    Crucea procesională înlocuiește spada; cavalerii și doamnele sunt învestiți în același fel.

    Capitolul dedicat
  14. 2023

    Viitorul Palatului della Rovere

    La 10 martie se semnează acordurile pentru un hotel Four Seasons, cu renovarea plătită de chiriaș.

    Capitolul dedicat
  15. 2023

    Războiul din Gaza

    După 7 octombrie, Ordinul lansează apeluri de urgență și ajutoare extraordinare prin Patriarhia Latină.

    Capitolul dedicat
  16. 2023

    Consulta despre formare

    Între 6 și 10 noiembrie; pentru prima dată sunt invitați marii priori.

  17. 2024

    Regulamentul general

    Promulgat la 25 octombrie, intră în vigoare la 1 ianuarie 2025.

  18. 2025

    Comitetul istoric al Ordinului

    Înființat la 12 ianuarie, sub președinția lui Tomáš Parma.

  19. 2025

    Leon al XIV-lea

    La 8 mai este ales primul papă nord-american.

  20. 2025

    Prietenii Ordinului

    La 24 iunie, Papa aprobă un spațiu pentru cei care sprijină misiunea fără a deveni membri.

    Capitolul dedicat
  21. 2025

    Sfântul Bartolo Longo

    La 19 octombrie, Leon al XIV-lea îl canonizează pe primul cavaler de mare cruce proclamat sfânt.

    Capitolul dedicat
  22. 2025

    Jubileul Ordinului la Roma

    Peste 3 600 de cavaleri și doamne; la 23 octombrie, Papa le cere să rămână păzitori ai Mormântului.

  23. 2026

    Contribuții record

    La 21 aprilie, Marele Magisteriu anunță aproximativ 27 de milioane de euro venituri pentru 2025.

    Capitolul dedicat
  24. 2026

    Precizarea Sfântului Scaun

    La 10 octombrie, Secretariatul de Stat reafirmă că recunoaște doar Ordinul de Malta și Ordinul Sfântului Mormânt.

    Capitolul dedicat

Surse și lecturi

  1. Marele Magisteriu al Ordinului — Istoria Ordinului
  2. Locotenența Franței — Istoria Ordinului

Sugestii