Biserica Catolică din România

Biserica Catolică din România nu este o singură Biserică, ci o comuniune. Romano-catolicii, de limbă maghiară, română, germană, slovacă, croată sau poloneză, urmează ritul latin și sunt grupați în două provincii ecleziastice. Greco-catolicii, în marea lor majoritate români, aparțin Bisericii Române Unite cu Roma, o Biserică de rit bizantin, sui iuris, cu propriul sinod și cu un arhiepiscop major la Blaj. Un ordinariat de la Gherla îi păstorește pe catolicii armeni. Toți se recunosc în aceeași credință și în comuniune cu Papa, dar istoria, liturgia și limba lor diferă adesea atât de mult încât un credincios de la Miercurea Ciuc și unul de la Baia Mare pot trăi aceeași apartenență în două lumi culturale distincte.

Această diversitate contează pentru tema site-ului. Dacă Ordinul Sfântului Mormânt ar ajunge vreodată în România, prin mecanismul descris în capitolul Ordinul și România, aprobarea ar trebui dată de episcopii ambelor rituri, iar o eventuală delegație ar trebui să vorbească, încă de la început, mai multe limbi.

Eparhiile catolice: o hartă în octombrie 2026

La Blaj, conducerea Bisericii Greco-Catolice s-a schimbat de curând. Cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscop major din 2005, a murit la 25 septembrie 2025, la 94 de ani, și a fost înmormântat la 29 septembrie în catedrala din Blaj. Sinodul episcopilor greco-catolici, întrunit la Roma între 2 și 6 noiembrie 2025, l-a ales ca succesor pe Claudiu-Lucian Pop. Alegerea a fost confirmată de papa Leon al XIV-lea, iar întronizarea a avut loc la Blaj, la 15 noiembrie 2025. Prin decizia anunțată de Sala de Presă a Sfântului Scaun la 15 octombrie 2026, eparhia de Cluj-Gherla a fost unită in persona episcopi cu arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia: cele două eparhii rămân distincte, dar au de acum același păstor. Episcopul Cristian Crișan slujește, de asemenea, în cadrul arhieparhiei.

Arhidieceza romano-catolică de Alba Iulia ține în 2026 un „An Áron Márton”, în amintirea episcopului ei mort în 1980, după ani de închisoare comunistă, și aflat astăzi pe drumul spre beatificare.

Două istorii, o comuniune

Biserica latină și Biserica greco-catolică au ajuns în comuniunea romană pe drumuri foarte diferite.

Catolicismul latin a intrat în spațiul românesc odată cu regatul maghiar, cu coloniștii sași și cu misionarii franciscani și dominicani. În Transilvania, el a rămas mai ales credința maghiarilor, a secuilor și a unei părți a germanilor; în Moldova, comunitățile catolice din jurul Romanului, Bacăului și Iașilor, păstorite secole la rând de franciscani, au dat Diecezei de Iași fizionomia ei de astăzi, cu un cler numeros, în majoritate de limbă română. Arhiepiscopia de București, înființată în 1883, a urmat dezvoltarea capitalei moderne și a comunităților catolice venite din toată Europa.

Biserica greco-catolică s-a născut în Transilvania, la cumpăna secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, prin unirea cu Roma a unei părți a clerului ortodox român, care și-a păstrat liturghia bizantină, calendarul și limba. Blajul a devenit centrul ei și, prin școlile sale, unul dintre focarele culturii românești moderne: aici s-au format corifeii Școlii Ardelene. În 1948, regimul comunist a desființat Biserica, i-a confiscat bunurile și i-a arestat toți episcopii; cei mai mulți au murit în închisoare sau în domiciliu forțat. Ea a supraviețuit în clandestinitate până la căderea regimului, în decembrie 1989, și și-a reluat viața publică în 1990. În 2005 a fost ridicată la rangul de Biserică arhiepiscopală majoră.

Credincioșii în cifre

Recensământul din 2021 dă imaginea cea mai recentă, cu o rezervă importantă: aproximativ 15% dintre locuitori nu și-au declarat religia, astfel încât procentele de mai jos se raportează doar la cele circa 16,4 milioane de persoane care au făcut-o.

4,5%

romano-catolici, recensământul din 2021

0,7%

greco-catolici, recensământul din 2021

~740 000

romano-catolici (estimare din procente)

~115 000

greco-catolici (estimare din procente)

Cifrele absolute sunt calculate din procente; valorile exacte se găsesc în tabelele definitive publicate de Institutul Național de Statistică în iunie 2023. Pentru greco-catolici, recensământul din 2011 numărase 150 593 de credincioși. Biserica Greco-Catolică a contestat în mod constant aceste cifre, pe care le consideră prea mici.

Rădăcini medievale

Catolicismul de pe teritoriul României este mai vechi decât principatele. Episcopia Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, și cea de la Oradea datează din primele secole ale regatului maghiar. În afara arcului carpatic, papalitatea a încercat de mai multe ori să întemeieze episcopii latine: episcopia cumanilor, înființată în 1228 și cunoscută și ca episcopia de Milcov, apoi episcopiile de Siret (1371), de Argeș, de Bacău și de Moldovița. Toate au dispărut, unele după câteva decenii, altele după secole; numele Milcoviei a supraviețuit ca scaun titular.

Niciuna dintre aceste episcopii nu a avut vreo legătură cu Sfântul Mormânt. Nici canonicii Sfântului Mormânt, prezenți în Regatul Ungariei între 1207 și 1439, nu au avut case pe teritoriul actual al României; detaliile sunt în capitolul Ordinul și România.

Papii în România

Doi papi au vizitat România, la douăzeci de ani distanță.

Ioan Paul al II-lea a venit la București între 7 și 9 mai 1999. A fost prima vizită a unui papă într-o țară cu majoritate ortodoxă, iar imaginea lui alături de patriarhul Teoctist a rămas una dintre emblemele dialogului dintre catolici și ortodocși de după 1989. La Liturghia din parcul Izvor, mulțimea de catolici și ortodocși a scandat „Unitate!”, un strigăt pe care presa vremii l-a reținut ca simbol al vizitei. Mai puțin de un an mai târziu, în martie 2000, același papă făcea pelerinajul jubiliar în Țara Sfântă.

Papa Francisc a vizitat România între 31 mai și 2 iunie 2019, în al douăzecilea an de la vizita predecesorului său, de data aceasta pe un traseu care atingea toate componentele catolicismului românesc: București, Șumuleu Ciuc, sanctuarul marian al maghiarilor din Transilvania, Iași, centrul catolicilor din Moldova, și Blaj, inima Bisericii Greco-Catolice. La Șumuleu, se aflau în mulțime și numeroși membri ai Locotenenței Ungariei a Ordinului Sfântului Mormânt.

La 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, locul adunării naționale din 1848, papa Francisc i-a beatificat pe șapte episcopi greco-catolici morți ca urmare a persecuției comuniste, care desființase în 1948 Biserica lor:

• Valeriu Traian Frențiu
• Vasile Aftenie
• Ioan Suciu
• Tit Liviu Chinezu
• Ioan Bălan
• Alexandru Rusu
• Iuliu Hossu, creat cardinal in pectore de papa Paul al VI-lea în 1969

Era prima beatificare prezidată de un papă pe pământ românesc, la aproape trei decenii după ieșirea Bisericii Greco-Catolice din clandestinitate, în 1990.

Pentru catolicii români, prima vizită a avut o greutate aparte: la zece ani după căderea unui regim care persecutase Biserica latină și interzisese Biserica greco-catolică, Papa venea în persoană să-i confirme în credință. Pentru dialogul cu Biserica Ortodoxă Română, ele au marcat etape: în 1999, primul pas al unui papă pe pământ majoritar ortodox; în 2019, rugăciunea comună a papei Francisc cu patriarhul Daniel în noua Catedrală a Mântuirii Neamului, la București.

Fericitul Vladimir Ghika

Vladimir Ghika, prinț moldovean devenit preot catolic, este figura cea mai cunoscută a catolicismului românesc din secolul al XX-lea. A călătorit mult, inclusiv la mai multe congrese euharistice internaționale. Sursele consultate pentru acest site nu atestă însă o călătorie la Ierusalim; întrebarea rămâne deschisă pentru postulatorii cauzei sale.

O legătură cu Țara Sfântă există totuși, una a închipuirii. În celula de la Jilava, ca să le alunge frica, le povestea tovarășilor de închisoare istorii care să-i poarte cu gândul departe, cum notează o biografie franceză a sa: spre Țara Sfântă, spre Australia sau spre Japonia. Aproape octogenar, deținutul Ghika își conducea colegii de suferință, cu vorba, pe drumul pelerinilor.

Catolicii români și Țara Sfântă

Legăturile instituționale dintre catolicismul românesc și Biserica Mamă a Ierusalimului sunt încă puține, dar există. Franciscanii conventuali din Provincia Sfântul Iosif, cu sediul la Roman, conduc din 2010 o custodie a Orientului și a Țării Sfinte, cu mănăstiri în Turcia și în Liban. La Ierusalim, comunitatea surorilor boromee este condusă de o româncă, sora Daniela Gabor. Ambele sunt prezentate în capitolul Pelerinii români, alături de cadrul diplomatic al relațiilor dintre România și Sfântul Scaun.

Biserica pe care catolicii o au la Ierusalim este Patriarhia Latină, cu parohiile, școlile și seminarul ei din Israel, Palestina, Iordania și Cipru. Ea este destinatara principală a sprijinului Ordinului Sfântului Mormânt și a colectei anuale pentru Locurile Sfinte. Situația credincioșilor ei, o minoritate tot mai mică, este descrisă în Creștinii din Țara Sfântă, iar urgențele ultimilor ani în Ajutorul umanitar.

Cum pot ajuta catolicii români

Fără o structură a Ordinului în țară, catolicii din România care vor să sprijine creștinii din Țara Sfântă au la îndemână câteva căi simple.

1. 01

   Rugăciunea

   Pentru pacea Ierusalimului și pentru comunitățile creștine locale, inclusiv în ziua de 25 octombrie, sărbătoarea Fecioarei Maria, Regina Palestinei, ocrotitoarea Ordinului.

2. 02

   Colecta din Vinerea Mare

   Colecta pentru Locurile Sfinte, făcută în toată Biserica Catolică în Vinerea Mare, sprijină Custodia Țării Sfinte și comunitățile catolice din regiune.

3. 03

   Pelerinajul

   Un pelerinaj care folosește hoteluri, ghizi și ateliere creștine și vizitează o școală sau o parohie a Patriarhiei Latine este o formă directă de sprijin.

4. 04

   Donația

   Ordinul Sfântului Mormânt este unul dintre principalii susținători ai Patriarhiei Latine, iar locotenențele sale primesc donații și de la persoane care nu sunt membri.