Marii Maeștri

Titlul de Mare Maestru este mai vechi decât Ordinul ca instituție. În secolul al XV-lea îl primea, din obișnuință, gardianul franciscan care îi învestea pe pelerini la Ierusalim. În secolul al XIX-lea a trecut la Patriarhul Latin, la începutul secolului al XX-lea la Papa, iar din 1940 la un cardinal. Fiecare transfer spune ceva despre ce era Ordinul în acel moment: o confrerie de pelerini, o anexă a Patriarhiei, o distincție pontificală, apoi o instituție a Bisericii universale cu sediul la Roma.

De la gardianul Muntelui Sion la Patriarhul Latin

Înainte de 1847, Ordinul nu avea un conducător în sens propriu. Cavalerii erau învestiți la Mormânt de un alt cavaler sau, în lipsa lui, de gardianul franciscan al Muntelui Sion. Din această practică, spune Catholic Encyclopedia din 1910, gardianul a ajuns să fie numit Mare Maestru al cavalerilor, titlu recunoscut de mai multe diplome pontificale și, în cele din urmă, de o bulă a lui Benedict al XIV-lea din 1746. Din 1496, după Marele Magisteriu, Papa Alexandru al VI-lea se declarase „moderator suprem” al Ordinului și delegase franciscanilor dreptul de a învesti. Vechea istorie a învestiturilor este povestită în Cavalerii de la Mormânt.

Enciclopedia italiană publică și o listă de „mari maeștri de la origini până în 1496”: regii Ierusalimului, de la Godefroy de Bouillon (1099) la Frederic al II-lea (1225), apoi gardieni franciscani din 1286 până în 1489. Este o construcție tradițională, nu o succesiune documentată, și nu o reproducem ca atare.

Odată cu restaurarea Patriarhiei Latine, în 1847, conducerea a trecut la patriarh. Pius al IX-lea, scrie Moeller, i-a transferat „funcția de mare maestru”. Patru patriarhi au condus Ordinul în această calitate: Giuseppe Valerga (1847–1872), Vincenzo Bracco (1873–1889), franciscanul Ludovico Piavi (1889–1905) și Filippo Camassei, din 1906–1907. Istoria lor este spusă în Restaurarea din 1847.

Papii, mari maeștri (1907–1928)

În 1907, Pius al X-lea a rezervat titlul de Mare Maestru Papei, iar Patriarhul a devenit „rector și administrator perpetuu” al Ordinului. Actul exact nu este identificat cu certitudine: sursele vorbesc de o bulă din 30 mai 1907, de o reglementare din 3 mai sau de o dată din decembrie. Titlul a fost purtat de trei papi:

• 1907–1914

  Sfântul Pius al X-lea

  Rezervă titlul Papei și fixează ținuta de cor a cavalerilor, mantia albă cu crucea roșie.

• 1914–1922

  Benedict al XV-lea

  Păstrează titlul pe durata Primului Război Mondial și a începutului mandatului britanic în Palestina.

• 1922–1928

  Pius al XI-lea

  Renunță la titlu la 6 ianuarie 1928 și îl încredințează din nou Patriarhului.

Patriarhul Barlassina și trecerea la cardinali

De la 6 ianuarie 1928, Patriarhul Luigi Barlassina a fost din nou Mare Maestru. Sub el, Ordinul s-a răspândit în Europa și în America, a primit în 1931 numele definitiv și în 1932 dreptul de a-și învesti membrii în propriile țări. Barlassina a rămas Mare Maestru până la numirea cardinalului Canali, iar Patriarh până la moartea sa, la 27 septembrie 1947. GCatholic îl trece și pe Pius al XII-lea, pentru scurt timp, în 1939–1940, în fruntea Ordinului, dar informația nu este confirmată de alte surse.

Din 1949, conducerea Ordinului are două capete. Marele Maestru, un cardinal numit de Papa, guvernează de la Roma. Patriarhul Latin al Ierusalimului este Marele Prior: Alberto Gori (1949–1970), Giacomo Giuseppe Beltritti (1970–1987), Michel Sabbah (1987–2008), Fouad Twal (2008–2016) și Pierbattista Pizzaballa, pro-Mare Prior din 2016, Mare Prior din 2020 și cardinal din 2023.

Cardinalii mari maeștri

Italia

Cardinalul Nicola Canali

Cardinal protector din 1940, Mare Maestru din 1949 · 1940–1960

Prelat al Curiei Romane, născut la Rieti, creat cardinal de Pius al XI-lea în 1935 și președinte al Comisiei Pontificale pentru Statul Cetății Vaticanului. Pius al XII-lea l-a numit cardinal protector al Ordinului în iulie 1940 (GCatholic dă data de 16 iulie), când războiul îl izolase pe Patriarhul Barlassina la Ierusalim, și a centralizat atunci organizarea la Roma. Data de la care Canali este Mare Maestru propriu-zis diferă după surse: GCatholic îl socotește astfel din 1940, enciclopediile franceză și italiană abia din 1949. Sub conducerea lui, Ordinul a primit biserica Sant’Onofrio al Gianicolo (1945), noile statute din 1949 prin brevele Quam Romani Pontifices, primele distincții proprii (Scoica Pelerinului, Palma de Ierusalim, Crucea de Merit) și palatul della Rovere. A rămas în funcție până la 19 august 1960 și a murit la 3 august 1961; după unele surse, este înmormântat la Sant’Onofrio.

Franța

Cardinalul Eugène Tisserant

Mare Maestru · 1960–1972

Născut la Nancy în 1884, orientalist și om al Bibliotecii Apostolice Vaticane, creat cardinal în 1936, secretar al Congregației pentru Biserica Orientală și, din 1951, decan al Colegiului Cardinalilor. A devenit Mare Maestru la 19 august 1960, când Canali mai trăia, de aceea unele liste italiene numără doi mari maeștri în 1960–1961, iar o enciclopedie dă pentru începutul mandatului anul 1962. Tisserant a redactat Constituția aprobată de Ioan al XXIII-lea la 8 decembrie 1962, prin scrisoarea apostolică Religiosissimo a monumento victoriae: 36 de articole care au dat Ordinului caracterul internațional și au creat Marele Magisteriu. Constituția din 2020 citează și astăzi documentul ca temei al personalității juridice a Ordinului. A murit în funcție, la 21 februarie 1972.

Statele Unite

Cardinalul John Patrick Foley

Pro-Mare Maestru din iunie 2007, Mare Maestru din decembrie 2007 · 2007–2011

Născut în 1935 la Darby, lângă Philadelphia, ziarist de formație, a condus timp de peste două decenii Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile Sociale. Mulți telespectatori anglofoni îi cunoșteau vocea din comentariile transmisiunilor papale de Crăciun. A fost numit pro-Mare Maestru la 27 iunie 2007, creat cardinal de Benedict al XVI-lea la 24 noiembrie 2007 și a devenit Mare Maestru la 22 decembrie 2007, primul american în această funcție. Sub el s-a ținut Consulta din decembrie 2008, încheiată cu audiența la Benedict al XVI-lea, iar istoricul Agostino Borromeo a devenit guvernator general în 2009. Un decret al său din 18 ianuarie 2010 a creat locotenențele pentru Italia Centrală și pentru Italia Centrală Apeninică, prin împărțirea uneia mai vechi. Bolnav, a fost înlocuit în august 2011 și a murit la 11 decembrie 2011.

Statele Unite

Cardinalul Edwin Frederick O’Brien

Pro-Mare Maestru din 2011, Mare Maestru din 2012 · 2011–2019

Născut la New York în 1939, preot al arhidiecezei de New York, arhiepiscop pentru serviciile militare ale Statelor Unite, apoi arhiepiscop de Baltimore. A fost numit pro-Mare Maestru la 29 august 2011, creat cardinal la 18 februarie 2012 și confirmat Mare Maestru la 15 martie 2012. Mandatul său a cuprins două Consulte: cea din 2013, legată de Anul Credinței, în care a început revizuirea Constituției, și cea din 2018, dedicată rolului locotenentului. La cererea lui Leonardo Visconti di Modrone, pe care l-a numit guvernator general în 2017, a creat comisiile pentru spiritualitate și pentru economie, devenite apoi organe constituționale. Papa Francisc i-a acceptat retragerea la 8 decembrie 2019.

Mare Maestru

Cardinalul Fernando Filoni

Mare Maestru · din 2019

Născut la Manduria, în Apulia, la 15 aprilie 1946, diplomat al Sfântului Scaun, nunțiu în Irak și Iordania, unde a rămas la Bagdad în timpul războiului din 2003, apoi substitut al Secretariatului de Stat și prefect al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor. Francisc l-a numit Mare Maestru la 8 decembrie 2019. În câțiva ani, Ordinul a primit sub conducerea lui o nouă Constituție (2020), un nou Ritual (2021), o carte despre spiritualitate scrisă de el însuși, Casa s-a umplut de mireasma parfumului (2021), un Document de formare (2024) și un Regulament general (2025). A invitat pentru prima dată marii priori la Consulta din 2023, a dus personal ajutor la Ierusalim după începutul războiului din Gaza și a condus pelerinajul jubiliar din octombrie 2025. În 2021 a primit Premiul internațional Bonifaciu al VIII-lea. După ce a împlinit 80 de ani în aprilie 2026, conduce în continuare Ordinul.

Toți marii maeștri, pe scurt

Cum este numit Marele Maestru astăzi

Constituția din 2020 dedică Marelui Maestru articolul 5. El este un cardinal numit de Suveranul Pontif, care stabilește și durata mandatului. Marele Maestru conduce și guvernează Ordinul și îl reprezintă în fața Sfântului Scaun și a tuturor autorităților. Prin el ajung la Secretariatul de Stat bugetul și conturile anuale aprobate de Marele Magisteriu. Funcția nu este electivă: Ordinul se descrie ca o instituție integrată în Curia Romană, în care numirile vin de sus.

Atribuțiile Marelui Maestru, relația lui cu Marele Magisteriu, cu asesorul și cu guvernatorul general sunt descrise în capitolele Cardinalul Mare Maestru și Marele Magisteriu.