Ajutorul umanitar

În incinta parohiei Sfânta Familie din Gaza, brutăria lucrează cu cuptoare pe lemne și pe gaz, după cum se găsește combustibil. Alături, o fântână săpată în timpul războiului și câteva rezervoare asigură apa; panourile solare țin în funcțiune un dispensar și o farmacie care au rămas deschise chiar și în săptămânile în care spitalele orașului nu mai funcționau. Există o spălătorie, o mică fermă de păsări, săli de clasă improvizate, camere de supraveghere și o conexiune la internet. În octombrie 2023 nimic din toate acestea nu exista. Ele au fost construite, bucată cu bucată, de o parohie de circa 130 de catolici care a devenit adăpostul a peste 700 de oameni — și au fost plătite, în mare parte, de Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

Ajutorul de urgență nu este principala activitate a Ordinului. Prioritatea lui rămâne sprijinul constant al Patriarhiei Latine: școli, seminar, salarii, parohii. Dar când războiul, pandemia sau criza economică pun în pericol supraviețuirea comunităților creștine, Ordinul răspunde cu fonduri suplimentare, gestionate pe teren de Patriarhie. Acest capitol le urmărește.

Gaza: o parohie transformată în refugiu

Când au început bombardamentele, în octombrie 2023, creștinii din Gaza s-au adăpostit în cele două incinte bisericești ale orașului: parohia catolică Sfânta Familie și biserica greco-ortodoxă Sfântul Porfirie. Parohul catolic, părintele argentinian Gabriel Romanelli, se afla atunci la Betleem și nu a putut reveni timp de aproape opt luni.

Numărul refugiaților a variat cu fazele războiului: peste 700 în perioadele cele mai grele, circa 500 la mijlocul lui 2025, aproximativ 450 la Crăciunul aceluiași an. Pentru a face față, parohia s-a organizat în șase comitete de urgență: conducere și coordonare; logistică și depozitare; masă; electricitate și energie; întreținere; relații externe. Depozitele și un centru de distribuție deservesc și cartierul, iar ajutorul a fost împărțit cu vecinii ortodocși și musulmani.

Parohia a devenit și un angajator. De la 15 angajați la începutul lui 2024, a ajuns la 200 în 2025: paznici, operatori ai sistemului de apă, lucrători la spălătorie, la bucătărie și la brutărie, la fermă, animatori pentru copii, oameni de întreținere. Pentru familii care pierduseră totul, salariul plătit de parohie a devenit o sursă de venit esențială. Locuri de muncă au fost create și pentru adăpostul Misionarelor Carității, care îngrijesc în Gaza copii, bătrâni și persoane cu dizabilități.

Lovituri, vizite, misiuni comune

Incinta parohiei nu a fost cruțată. La 16 decembrie 2023, două femei, Nahida Khalil Anton și fiica ei, Samar, au fost împușcate în curte; la 17 iulie 2025, un obuz a lovit biserica, ucigând trei persoane și rănindu-l ușor pe părintele Romanelli. Cronologia acestor evenimente se găsește în capitolul Creștinii din Țara Sfântă.

Pentru a face să intre ajutorul, Patriarhia a lucrat cu alți parteneri. În mai 2024, Patriarhia Latină și Ordinul de Malta, prin Malteser International, au semnat un memorandum pentru o misiune umanitară comună; două zile mai târziu, cardinalul Pierbattista Pizzaballa intra pentru prima dată în Gaza de la începutul războiului, cu Marele Ospitalier al Ordinului de Malta. În iulie 2025, a doua zi după lovirea bisericii, patriarhul latin și patriarhul ortodox Teofil al III-lea au intrat împreună, aducând sute de tone de ajutoare. În iunie 2026 au revenit, tot împreună, cu Marele Ospitalier al Ordinului de Malta, Josef Blotz.

După încetarea focului din octombrie 2025, Patriarhia și-a fixat priorități pe termen lung: reconstruirea locuințelor și a infrastructurii, consolidarea complexului Sfânta Familie, redeschiderea a cel puțin încă unei școli, ajutor medical, sprijin psihosocial, locuri de muncă. În noiembrie 2025, cardinalul Pizzaballa a anunțat crearea unui birou permanent de intervenție pentru Gaza, Jerusalem Response Hub. Școala Patriarhiei s-a redeschis la 15 septembrie 2026, cu 1 005 elevi — povestea ei este spusă în capitolul Școlile Patriarhiei.

Banii urgenței, 2023–2026

Primele fonduri au venit în primele săptămâni ale războiului, iar sumele au crescut pe măsură ce criza s-a prelungit. Tabelul de mai jos reunește cifrele publicate de Ordin și de Patriarhie. Ele nu se adună pur și simplu: unele privesc numai contribuția membrilor Ordinului, altele întregul răspuns al Patriarhiei, finanțat de mai mulți donatori.

Răspunsul total al Patriarhiei, cu toți donatorii ei — Ordinul fiind principalul —, ajunsese până în decembrie 2024 la aproximativ 10 milioane de dolari și 140 000 de beneficiari. Din această sumă, circa 6 milioane au mers la Gaza: adăpostul celor 700 de refugiați și peste 1,2 milioane de mese. Alte 4 milioane au fost cheltuite la Ierusalim și în Cisiordania. Peste 4 000 de locuri de muncă temporare au fost create. În 2025, cererile de ajutor umanitar adresate Patriarhiei s-au înmulțit de patru ori.

10 mil. USD

răspunsul total al Patriarhiei, oct. 2023 – dec. 2024

1,2 mil.

de mese servite în Gaza

250 000+

de beneficiari ai ajutorului finanțat de Ordin în Gaza

×4

cererile de ajutor în 2025

Cisiordania și Ierusalim: chirii, alimente, locuri de muncă

În Cisiordania, războiul nu a însemnat bombardamente, ci prăbușirea economiei. Pelerinii au dispărut, iar familiile care trăiau din turism — peste 60% dintre familiile creștine, potrivit Ordinului — au rămas fără venit. Răspunsul Patriarhiei a fost, aici, mai puțin spectaculos, dar la fel de larg: între octombrie 2023 și decembrie 2024, 7 000 de bonuri alimentare, chiria plătită pentru 5 000 de familii, 20 000 de beneficiari de ajutor medical. Ajutorul a ajuns la aproximativ 30% dintre creștinii din Cisiordania.

În 2025, la Ierusalim și în Cisiordania, cifrele au fost următoarele: 5 600 de bonuri alimentare; peste 3 000 de bebeluși ajutați cu scutece, lapte praf și altele; peste 6 000 de persoane cu pachete de iarnă; peste 2 000 de persoane cu ajutor medical; peste 4 000 de oportunități de muncă, prin programe de muncă plătită și stagii subvenționate. Patriarhia a plătit și facturi de apă și electricitate și taxe municipale restante pentru familii din Ierusalim.

Locurile de muncă sunt partea la care Patriarhia ține cel mai mult, pentru că ele țin oamenii pe loc fără a-i face dependenți. Programul de sprijin pentru mici afaceri, descris în anuarul Ordinului pentru 2024–2025, dă exemple concrete: Joyce, 24 de ani, și-a deschis un salon de manichiură în Cartierul Creștin al Ierusalimului; Samar, 43 de ani, a urmat un curs de ceramică. În Gaza, înainte de război, un program similar angajase circa o sută de tineri timp de trei ani, dintre care aproximativ 65 au obținut apoi locuri de muncă permanente.

În educație, Patriarhia a acordat burse, taxe școlare și rechizite pentru 5 000 de elevi din Ierusalim, Cisiordania și Iordania, iar cu ocazia Jubileului din 2025 a anulat datoriile de școlarizare ale familiilor.

Iordania: refugiați, dizabilitate, sănătate

Iordania este țara cu cele mai multe parohii ale Patriarhiei și una dintre cele mai expuse crizelor regiunii: găzduiește 2,4 milioane de refugiați palestinieni, iar după 2003 și 2014 a primit valuri succesive de creștini irakieni fugiți din țara lor. În 2022, Patriarhia ajuta 17 000 de refugiați irakieni, dintre care 12 000 creștini. Ajutorul trece adesea prin Caritas Iordania, pe care Comisia pentru Țara Sfântă a vizitat-o în octombrie 2025, întâlnindu-se cu refugiați irakieni.

Centrul Our Lady of Peace din Amman

La aproximativ 12 kilometri sud de Amman, în incinta bisericii Bunului Păstor, funcționează Centrul Our Lady of Peace, fondat în 2004 de episcopul Salim Sayegh, pe atunci vicar patriarhal pentru Iordania. Centrul primește gratuit copii și adulți cu dizabilități, creștini și musulmani, pentru îngrijire de zi și reabilitare, și are filiale la Aqaba, Anjara, Zarqa și Mafraq. Ordinul îl susține în mare parte, inclusiv prin fondul instituțional.

În 2025 au fost încheiate aici două proiecte finanțate de Ordin: un atelier modern de proteze și orteze, de peste 84 000 de dolari, care servește în jur de 150 de copii cu paralizie cerebrală pe an, și lucrări de siguranță a clădirii, de peste 68 000 de dolari, în beneficiul a 644 de copii și 20 de angajați.

Sănătatea celor neasigurați

Fondul umanitar al Ordinului plătește medicamente pentru bătrânii neasigurați cu boli cronice și urgențe medicale pentru cei fără asigurare. În 2025, peste 2 000 de persoane au primit ajutor medical la Ierusalim și în Cisiordania. Ordinul cofinanțează și proiecte spitalicești ale Ordinului de Malta.

Migranții și persoanele strămutate

Catolicii migranți sunt o parte importantă a comunității catolice din Israel și din Cipru. În timpul războiului, Patriarhia a mutat în zone mai sigure familiile de migranți strămutate de luptele din nordul și din sudul Israelului și le-a asigurat hrana. Ordinul sprijină de mult timp vicariatul Sfântul Iacob și copiii migranților, pentru care Patriarhia organizează cateheză în ebraică din 2010 și creșe, pentru copiii între trei luni și trei ani, din 2014.

Fondul umanitar permanent

Ajutorul de urgență se sprijină pe un mecanism permanent, mai puțin vizibil: fondul umanitar inclus în finanțarea de bază pe care Ordinul o trimite lunar Patriarhiei. El a crescut de la 650 000 de dolari la un milion în 2021 și are șapte destinații:

1. taxele școlare ale elevilor din școli care nu aparțin Patriarhiei;
2. urgențele medicale ale celor fără asigurare;
3. medicamentele pentru bătrânii neasigurați cu boli cronice;
4. asistența socială;
5. refugiații irakieni din Iordania;
6. locuitorii din Ierusalimul de Est;
7. crearea de locuri de muncă în Gaza.

Precedentul pandemiei a arătat cum funcționează acest sistem în criză. În 2020, Ordinul a strâns un fond Covid de peste 2,5 milioane de euro — aproximativ 3 milioane cu tot cu contribuțiile ulterioare —, care a ajutat peste 20 000 de oameni: taxe școlare în aproximativ 40 de școli, pachete alimentare în aproximativ 40 de parohii, locuri de muncă create împreună cu Universitatea din Betleem.

Cu cine lucrează Ordinul

Ordinul nu are personal propriu în Țara Sfântă. Lucrează prin Patriarhia Latină și împreună cu alte instituții ale Bisericii.

• Franciscanii

  Custodia Țării Sfinte

  Păzitoarea sanctuarelor latine din 1342, condusă din iunie 2025 de părintele Francesco Ielpo. Custodele și patriarhul au lansat apeluri comune pentru revenirea pelerinilor.

• Sfântul Scaun

  ROACO

  Reuniunea operelor de ajutor pentru Bisericile Orientale, fondată în 1968 și prezidată de prefectul Dicasterului pentru Bisericile Orientale. Ordinul este membru și finanțează proiecte ale Bisericilor catolice orientale.

• Agenție papală

  CNEWA

  Catholic Near East Welfare Association, fondată în 1926 de Pius al XI-lea, care administrează Misiunea Pontificală pentru Palestina, creată de Pius al XII-lea în 1949. Ordinul o sprijină.

• Caritas

  Caritas Iordania și alte structuri Caritas

  Caritas Iordania este partenerul ajutorului pentru refugiații irakieni; anuarele Ordinului menționează și Caritas Ierusalim și Spitalul de copii Caritas din Betleem.

• Ordinul de Malta

  Malteser International

  Misiune umanitară comună cu Patriarhia în Gaza din mai 2024; cofinanțare de proiecte spitalicești.

• Ecumenism

  Patriarhii și șefii Bisericilor

  Declarații comune și vizite comune în Gaza ale patriarhilor latin și ortodox, în 2025 și 2026.

Proiectele ROACO arată că Ordinul nu ajută doar comunitatea latină. În 2024, cele nouă proiecte finanțate pe această cale au mers la o școală a carmelitanelor desculțe din Haifa, la gardul unei grădinițe a surorilor comboniene din Betania, la școala melkită de băieți din Zarqa, la acoperișul catedralei melkite a Bunei Vestiri din Ierusalim și la alte comunități. În 2020, ROACO primise de la Ordin 477 500 de euro pentru nouă proiecte; în a doua jumătate a lui 2022, 234 500 de euro, dintre care 100 000 pentru pardoseala unui centru pastoral din Nazaret. Pe aceeași cale, Ordinul a ajutat uneori și Biserici din afara Țării Sfinte, de pildă Libanul după explozia din portul Beirut, în 2020.

Comisia pentru Țara Sfântă: cum sunt alese proiectele

Proiectele speciale sunt alese după o procedură precisă, în care rolul central îl are Comisia pentru Țara Sfântă a Marelui Magisteriului. Ea este prezidată de profesorul scoțian Bartholomew McGettrick și avea în 2025 printre membri pe Detlef Brummer și Tim Milner. Comisia vizitează Țara Sfântă de două ori pe an, primăvara și toamna: școli, parohii, seminar, centre de tineret, instituții sociale. În timpul pandemiei și al războiului, vizitele au fost înlocuite de întâlniri online cu aproximativ douăzeci de instituții locale.

1. 01

   Patriarhia evaluează nevoile

   Biroul de dezvoltare al Patriarhiei, condus de George Akroush, și directorul executiv Sami El-Yousef pregătesc lista anuală a nevoilor și a proiectelor.

2. 02

   Planificarea comună și memorandumul

   Patriarhia și Marele Magisteriu semnează în fiecare an un memorandum de înțelegere pentru finanțarea de bază, care pune în acord veniturile așteptate cu nevoile.

3. 03

   Lista ajunge la locotenențe

   Proiectele speciale sunt prezentate locotenențelor printr-un site al Marelui Magisteriu.

4. 04

   O locotenență adoptă un proiect

   Fiecare locotenență sau delegație magistrală alege proiectul pe care îl finanțează, ceea ce creează o legătură directă cu o comunitate locală.

5. 05

   Comisia evaluează și urmărește

   Comisia pentru Țara Sfântă evaluează proiectul, îl vizitează și raportează Marelui Magisteriu.

6. 06

   Marele Magisteriu autorizează

   Lucrările de construcție și de restaurare au nevoie de autorizarea Marelui Magisteriu. Comunitatea locală contribuie și ea; Ordinul completează diferența.

Formula „proiectelor mici”, introdusă de Leonardo Visconti di Modrone, guvernator general din 2017, a schimbat logica finanțării. În loc de clădiri mari și costisitoare, Ordinul finanțează lucrări precise — un acoperiș, o sală de clasă, un sistem de panouri solare —, la început câte unul pe locotenență, pentru ca fiecare locotenență să se lege de o comunitate anume. În 2021, locotenențele au adoptat astfel 20 de proiecte, în valoare de aproximativ un milion de dolari.

Cum circulă banii

Circuitul este fixat de Regulamentul general al Ordinului. Membrii plătesc ofrande la admitere și la promovare, precum și o cotizație anuală stabilită de fiecare locotenență. O locotenență poate păstra cel mult 20% din ofrande pentru administrație. Toate transferurile spre Țara Sfântă trec prin Marele Magisteriu; orice excepție trebuie aprobată dinainte de guvernatorul general. Conturile locotenențelor sunt auditate, bugetul Ordinului este aprobat de Marele Magisteriu și transmis Secretariatului de Stat. În februarie 2025, guvernatorul general a anunțat că cheltuielile de funcționare ale Marelui Magisteriu vor fi acoperite din chiria Palatului della Rovere, pentru ca toate contribuțiile să poată merge în Țara Sfântă. Detaliile instituționale sunt explicate în capitolul Marele Magisteriu.

Bilanțurile anuale trebuie citite cu atenție, pentru că rapoartele nu numără mereu același lucru: suma trimisă în Țara Sfântă, contribuțiile ordinare ale locotenențelor sau veniturile totale, inclusiv gestiunea patrimoniului.

Creșterea record din 2025 se datorează în bună parte campaniei nord-americane pentru școli, care a adus peste 3,6 milioane de euro. Un buletin al locotenenței Irlandei vorbea de contribuții globale record de 23,5 milioane de euro; cifra nu coincide exact cu cele ale Marelui Magisteriu și trebuie luată ca estimare. Cifrele complete ale Ordinului sunt reunite în pagina Ordinul în cifre.