Glosar

Gestul prin care, în vechiul rit al învestirii, celebrantul atingea umerii candidatului cu sabia, după ce făcea de trei ori semnul crucii în aer. Cel mai vechi ritual păstrat, din 1623, îl descrie la Ierusalim. Ritualul din 2021 l-a înlocuit cu atingerea umărului drept cu cârja episcopală sau cu crucea procesională.

Capitolul Vezi și: Învestitură, Sabia, Spada lui Godefroy

Port din Galileea, ultima capitală a Regatului Latin al Ierusalimului după cucerirea Orașului Sfânt de către Saladin, în 1187. Canonicii Sfântului Mormânt s-au mutat aici. Căderea Acrei, la 18 mai 1291, a pus capăt prezenței cruciaților în Țara Sfântă.

Capitolul Vezi și: Regatul Latin al Ierusalimului, Canonicii Sfântului Mormânt

„Cu titlu de încercare”: formulă prin care un text normativ intră în vigoare pentru o perioadă limitată, după care poate fi corectat. Regulamentul general al Ordinului a fost promulgat astfel, pentru doi ani, de la 1 ianuarie 2025.

Capitolul Vezi și: Regulamentul general

„Ocrotitor al Sfântului Mormânt”, titlul pe care tradiția i-l atribuie lui Godefroy de Bouillon, ales să conducă Ierusalimul la 22 iulie 1099, după ce ar fi refuzat o coroană de aur acolo unde Hristos purtase una de spini. Cronicarii contemporani îl numesc mai ales princeps sau dux; titlul exact rămâne discutat de istorici.

Capitolul Vezi și: Godefroy de Bouillon, Regatul Latin al Ierusalimului

Locul Botezului lui Isus, pe malul iordanian al râului, numit și Betania de dincolo de Iordan. Aici a fost sfințită, la 10 ianuarie 2025, noua biserică latină a Botezului Domnului, al cărei principal donator este un cavaler iordanian al Ordinului, și tot aici a fost hirotonit, în februarie 2025, vicarul patriarhal pentru Iordania.

Capitolul Vezi și: Vicariat patriarhal

Rotonda ridicată de Constantin cel Mare deasupra mormântului lui Hristos, parte a complexului sfințit la 13 septembrie 335. Numele a trecut asupra întregii zone a mormântului din Bazilica Sfântului Mormânt; în centrul ei se află astăzi Edicula, reconstruită după incendiul din 1808.

Capitolul Vezi și: Martyrium, Edicula, Encenii

Anuarul Marelui Magisteriu, cu rapoarte financiare, cronica locotenențelor și discursuri; edițiile 2012–2015 sunt online. Din 2016 apare sub titlul Jerusalem Cross (La Croce di Gerusalemme), cea mai bogată sursă oficială pentru cifrele și proiectele recente ale Ordinului.

Capitolul Vezi și: Newsletter, Marele Magisteriu

Prelat numit de Marele Maestru, cu aprobarea Papei, care rămâne în funcție până la venirea următorului Mare Maestru și îl înlocuiește în caz de deces sau de împiedicare. Din 2019, Asesorul este arhiepiscopul Tommaso Caputo, prelatul de Pompei, care a condus reuniunea Marelui Magisteriu din timpul vacanței scaunului apostolic, în aprilie 2025.

Capitolul Vezi și: Mare Maestru, Marele Magisteriu

Laic italian (1841–1926), apostol al Rozariului și ctitor al sanctuarului de la Pompei, numit cavaler de mare cruce de Pius al XI-lea în 1925 și înmormântat în mantia Ordinului. Beatificat în 1980, a fost canonizat de Papa Leon al XIV-lea la 19 octombrie 2025: este primul cavaler laic al Ordinului proclamat sfânt.

Capitolul Vezi și: Cavaler de mare cruce

Biserica din Ierusalim care adăpostește Golgota și mormântul lui Hristos, catedrala titulară a Patriarhiei Latine. Clădirea actuală păstrează planul bisericii cruciate sfințite în 1149. Este împărțită, potrivit Status Quo-ului, între ortodocși, latini și armeni, cu drepturi mai mici pentru copți, sirieni și etiopieni. Ortodocșii o numesc Biserica Învierii.

Capitolul Vezi și: Edicula, Golgota, Status Quo

Oraș creștin de lângă Betleem, în Cisiordania, unde se află din 1936 seminarul Patriarhiei Latine. Aici funcționează și tipografia Patriarhiei, precum și un centru de formare spirituală pentru laici finanțat din fondul pastoral susținut de Ordin.

Capitolul Vezi și: Seminarul Patriarhal, Patriarhia Latină a Ierusalimului

Tocă de catifea neagră purtată de cavaleri la ceremonii, ridicată pe partea dreaptă, cu un mic scut argintiu cu crucea roșie. Discuri și șnururi aurii arată gradul: un șnur pentru comandor, două pentru comandorul cu placă, o cunună de măslin pentru marea cruce, o coroană de spini pentru colan.

Capitolul Vezi și: Mantie, Mantilă

Numele dat de ortodocși, inclusiv în limba română, Bazilicii Sfântului Mormânt din Ierusalim, după numele grecesc al rotondei, Anastasis. Este aceeași clădire, împărțită între mai multe Biserici; numele diferă după tradiție, nu după loc.

Capitolul Vezi și: Bazilica Sfântului Mormânt, Anastasis

Expresie prin care Ordinul desemnează Biserica locală din Țara Sfântă, socotită mama tuturor Bisericilor, fiindcă acolo s-a născut prima comunitate creștină. Concret, este vorba de Patriarhia Latină a Ierusalimului, beneficiara principală a contribuțiilor cavalerilor și doamnelor.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului, Pietrele vii

Dominican german (circa 1285–1338/1339) devenit pelerin, autorul unei descrieri a Țării Sfinte scrise în 1336. El povestește că a făcut cavaleri doi tovarăși nobili deasupra Mormântului, încingându-le sabia. Este prima mărturie documentară a unei învestituri de cavaleri ai Sfântului Mormânt.

Capitolul Vezi și: Milites Sancti Sepulcri, Accoladă

Scrisoare apostolică mai scurtă și mai puțin solemnă decât bula, semnată în numele Papei. Mai multe acte esențiale pentru Ordin sunt breve-uri, între care Quam Romani Pontifices (1949) și actul din 1888 al lui Leon al XIII-lea, care a aprobat primirea doamnelor.

Capitolul Vezi și: Bulă, Quam Romani Pontifices

Document pontifical solemn, numit astfel după pecetea de plumb (bulla) atârnată odinioară de el. Bulele lui Clement al VI-lea din 1342, Gratiam agimus și Nuper carissimae, care i-au făcut pe franciscani custozii Locurilor Sfinte, sunt printre cele mai vechi acte legate de istoria Ordinului.

Capitolul Vezi și: Breve, Gratiam agimus

Laic care este secretarul Marelui Magisteriu, al Președinției și al Consultei, se ocupă de admiteri și promovări, prezidează Comisia pentru numiri și coordonează comunicarea (Constituția, art. 13). Funcția o deține ambasadorul Alfredo Bastianelli. Fiecare locotenență are, la rândul ei, un cancelar.

Capitolul Vezi și: Trezorier, Comisiile permanente

Ramura feminină a canonicilor Sfântului Mormânt, atestată din secolul al XIV-lea și supraviețuitoare până astăzi, cu comunități în Belgia, Țările de Jos, Franța, Spania și Anglia. Spre deosebire de canonici, ele nu au dispărut odată cu desființările din secolele al XV-lea–al XIX-lea.

Capitolul Vezi și: Canonicii Sfântului Mormânt

Capitlul de clerici înființat în 1099 pentru slujirea bazilicii, căruia Patriarhul Arnulf de Chocques i-a impus în 1114 Regula Sfântului Augustin. Au avut priorate în toată Europa, de la Miechów la Calatayud. Constituția din 2020 așază în ei una dintre cele două „rădăcini istorice” ale Ordinului.

Capitolul Vezi și: Godefroy de Bouillon, Miechów, Canonesele Sfântului Mormânt

Prima încăpere a Ediculei, înaintea camerei mormântului, numită după îngerul care le-a vestit femeilor Învierea. Păstrează un fragment din piatra care închidea mormântul. Se trece prin ea, aplecat, spre banca funerară acoperită cu marmură.

Capitolul Vezi și: Edicula

Primul grad al Ordinului pentru bărbați, la care se intră de la cel puțin 25 de ani, după o formare de cel puțin un an. Însemnul este crucea de Ierusalim de 3,5 centimetri, încununată de trofeul militar, purtată la gât pe o panglică neagră moarată. Preoții și diaconii intră și ei ca cavaleri.

Capitolul Vezi și: Doamnă, Comandor, Trofeu militar

Cel mai înalt grad al clasei obișnuite, pentru membrii de cel puțin 50 de ani, cu o participare excepțională și cu Scoica Pelerinului. Se poartă eșarfa neagră de la umărul drept la șoldul stâng și o placă argintie radiantă. Cardinalii primesc de regulă acest grad; doamnele îl au ca doamne de mare cruce.

Capitolul Vezi și: Colan, Eșarfă, Scoica Pelerinului

Imagine folosită de Guvernatorul general pentru cele cinci texte care orânduiesc astăzi viața Ordinului: Constituția (2020), cartea Cardinalului Filoni despre spiritualitate (2020), Ritualul celebrărilor (2021), Documentul despre formare (2024) și Regulamentul general (2025).

Capitolul Vezi și: Constituția, Ritualul celebrărilor, Regulamentul general

Rănile lui Hristos răstignit, la mâini, la picioare și în coastă, pe care Ordinul le vede simbolizate în cele cinci cruci roșii ale Crucii de Ierusalim. Rugăciunea cavalerilor și doamnelor începe cu invocarea lor: „Doamne Isuse Hristoase, pentru cele cinci răni ale Tale, pe care le purtăm pe însemnele noastre…”.

Capitolul Vezi și: Crucea de Ierusalim, Rugăciunea cavalerilor și doamnelor

Clasa de excepție a Ordinului, rezervată „personalităților ecleziastice celor mai eminente” sau laicilor de cea mai înaltă demnitate. Însemnul este un lanț de șase cruci de Ierusalim alternând cu plăci de aur, cu un pandantiv care îl arată pe Hristos ieșind din mormânt. Îl au de drept Marele Maestru și Patriarhul Latin.

Capitolul Vezi și: Cavaler de mare cruce, Mare Maestru

Al doilea grad al Ordinului, pentru membrii de cel puțin 35 de ani cu merite față de Ordin; doamnele îl au ca doamne de comandor. Crucea de gât are 5 centimetri. Pentru preoți și diaconi, comandor este de regulă gradul cel mai înalt; la fel pentru canonicii capitlului Sfântului Mormânt.

Capitolul Vezi și: Cavaler, Comandor cu placă

Al treilea grad al clasei obișnuite, numit și mare ofițer; doamnele îl au ca doamne de comandor cu placă. Cere o participare susținută, disponibilitate pentru responsabilități și Scoica Pelerinului. Se poartă o placă argintie cu crucea de Ierusalim într-o cunună de măslin. Episcopii primesc de regulă acest grad.

Capitolul Vezi și: Comandor, Cavaler de mare cruce, Scoica Pelerinului

Comisie permanentă a Marelui Magisteriu, cu trei membri, care examinează și recomandă proiectele propuse de Patriarhia Latină, le vizitează pe teren de două ori pe an și urmărește realizarea lor. Președintele ei, profesorul scoțian Bartholomew McGettrick, trebuie să fie membru al Marelui Magisteriu.

Capitolul Vezi și: Comisiile permanente, Marele Magisteriu

Cele patru comisii consacrate de Constituția din 2020: spirituală, prezidată de Maestrul de ceremonii; economică, prezidată de Trezorier; pentru Țara Sfântă; pentru numiri, prezidată de Cancelar, care se reunește lunar și examinează admiterile, promovările, Palmele și Crucile de Merit. Regulamentul a adăugat o Comisie juridică.

Capitolul Vezi și: Comisia pentru Țara Sfântă, Cancelar, Trezorier

Organism al Ordinului înființat la 12 ianuarie 2025, la cererea Consultei din 2023, pentru a cerceta și publica istoria documentată a Ordinului. Îl conduce Tomáš Parma, locotenentul pentru Cehia, autorul unei istorii a Ordinului în țările cehe.

Capitolul Vezi și: Consulta

Document aprobat de Marele Magisteriu la 19 decembrie 2025, destinat clericilor membri ai Ordinului. Este cel mai recent dintre textele de aplicare a Constituției din 2020. Rolul clericilor fusese precizat de Papa Francisc în 2018: rugăciune, liturgie, spiritualitate și cateheză pentru toți membrii.

Capitolul Vezi și: Cele cinci degete ale mâinii, Prior

Textul fundamental al Ordinului, aprobat de Papa Francisc la 11 mai 2020, care a înlocuit constituția lui Paul al VI-lea din 1977. Pune pe primul loc chemarea la sfințenie, fixează organele de conducere, condițiile de admitere și obligațiile membrilor. Textul italian este singurul autentic (art. 44).

Capitolul Vezi și: Regulamentul general, Cele cinci degete ale mâinii

Adunarea plenară a Ordinului: Marele Magisteriu, toți locotenenții și delegații magistrali, Marele Prior, Asesorul și câte un reprezentant al Secretariatului de Stat și al Dicasterului pentru Bisericile Orientale. Este consultativă și se convoacă cel puțin o dată la patru ani. Ultimele sesiuni: 2008, 2013, 2018 și 2023.

Capitolul Vezi și: Marele Magisteriu, Locotenent

Suma pe care fiecare membru o plătește în fiecare an locotenenței sale, obligație prevăzută de Constituție (art. 36 §4). Cuantumul îl fixează consiliul locotenenței după condițiile locale; locotenentul poate scuti un membru în cazuri excepționale. O locotenență poate orienta cel mult 10% din cotizații spre proiecte alese de ea.

Capitolul Vezi și: Oblație, Marele Magisteriu

Cruce ale cărei brațe se termină fiecare printr-o bară transversală, în forma literei T. Încadrată de patru cruciulițe, formează Crucea de Ierusalim. Termenul vine din vechiul francez potence, cârjă.

Capitolul Vezi și: Crucea de Ierusalim

Însemnul Ordinului: o cruce potențată încadrată de patru cruciulițe, smălțuite în roșu, culoarea sângelui. Lectura oficială este cea a celor cinci răni ale lui Hristos. Desenul vine din stema atribuită Regatului Latin al Ierusalimului, cu cruci de aur pe argint; este și emblema Patriarhiei Latine și a Custodiei.

Capitolul Vezi și: Cruce potențată, Cele cinci răni, Stema Ordinului

Decorație a Ordinului acordată și persoanelor care nu sunt membri, inclusiv necatolici și necreștini, pentru sprijinul dat Țării Sfinte. Are mai multe trepte: crucea simplă, crucea cu stea de argint, crucea cu stea de aur și colanul de merit. Nu conferă calitatea de membru.

Capitolul Vezi și: Prietenii Ordinului, Palma de Ierusalim

Decorație a Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Ierusalimului, primită și de personalități românești, de pildă prim-ministrul Viorica Dăncilă în 2018. Nu are nicio legătură instituțională cu Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt, care ține de Sfântul Scaun, iar cine o poartă nu devine cavaler al Ordinului.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului, Ordine nerecunoscute

Scrisoarea apostolică a lui Pius al IX-lea din 24 ianuarie 1868 care a reorganizat Ordinul: trei clase (mare cruce, comandor, cavaler), mantia albă cu crucea de Ierusalim roșie, reglementarea contribuțiilor. Wikipedia germană o socotește actul de fondare al Ordinului modern; Pius al XI-lea a interzis în 1928 invocarea documentelor mai vechi.

Capitolul Vezi și: Nulla celebrior, Mantie

Superiorul franciscanilor din Țara Sfântă, numit odinioară „Gardian al Muntelui Sion”. Din 1496 până în 1847, el sau delegații lui îi învesteau pe pelerinii cavaleri la Mormânt, de unde titlul de „mare maestru” al cavalerilor. Din iunie 2025, Custodele este fratele Francesco Ielpo, succesorul lui Francesco Patton.

Capitolul Vezi și: Custodia Țării Sfinte, Moderator suprem

Provincia franciscană căreia Clement al VI-lea i-a încredințat în 1342 paza Locurilor Sfinte în numele Bisericii. Reprezintă comunitatea latină în Status Quo-ul Bazilicii Sfântului Mormânt și administrează marile sanctuare. Timp de cinci secole, custozii au învestit cavalerii Sfântului Mormânt.

Capitolul Vezi și: Custode, Gratiam agimus, Status Quo

Sanctuarul Fecioarei Maria, Regina Palestinei, între Ierusalim și Tel Aviv, ridicat de Patriarhul Luigi Barlassina în 1925–1927, după planurile benedictinului Maurizio Gisler, cu sprijinul financiar al cavalerilor. Tavanul poartă „Ave Maria” în 280 de limbi. Din 2009 îl îngrijesc călugărițele Familiei monastice de la Betleem.

Capitolul Vezi și: Regina Palestinei, Est quidem notum

Laicul care conduce o delegație magistrală, numit de Marele Maestru. Spre deosebire de locotenenți, numiți pentru patru ani, delegații magistrali și Marii Priori ai delegațiilor își exercită funcția ad nutum, adică până la o nouă decizie a Marelui Maestru.

Capitolul Vezi și: Delegație magistrală, Locotenent

Cea mai mică unitate a Ordinului, în interiorul unei locotenențe sau al unei secții, condusă de un delegat local, cu un prior ca îndrumător spiritual. Granițele ei corespund de preferință unei dieceze. În spațiul german poartă numele de comandorie (Komturei).

Capitolul Vezi și: Secție, Locotenență, Prior

Prima formă a Ordinului într-o țară nouă, cu un delegat magistral, un Mare Prior, un consiliu și, de preferință, cel puțin zece membri. Devine locotenență după ce crește și se consolidează. Slovacia a devenit delegație magistrală în aprilie 2025; în octombrie 2026, lista oficială număra cinci, iar a șasea, Bosnia și Herțegovina, fusese anunțată.

Capitolul Vezi și: Locotenență, Delegat magistral

„Dumnezeu o vrea”, deviza Ordinului, scrisă pe stemă, pe colan și pe stindarde. Potrivit cronicarului Robert Călugărul, a fost strigătul mulțimii la Clermont, la 27 noiembrie 1095, după predica lui Urban al II-lea. Forma nu este latină clasică, ci o latină influențată de limbile romanice.

Capitolul Vezi și: Stema Ordinului, Colan

Documentul în latină care atestă calitatea de membru, semnat de Marele Maestru și purtând pecetea lui, pecetea Ordinului, precum și viza și sigiliul Secretariatului de Stat. Se înmânează numai după învestitură. Promovările se fac, la rândul lor, prin decret al Marelui Maestru.

Capitolul Vezi și: Învestitură, Pecetea Ordinului

Femeie membră a Ordinului, cu aceleași grade și drepturi ca bărbații: doamnă, doamnă de comandor, doamnă de comandor cu placă, doamnă de mare cruce, doamnă de colan. Admiterea doamnelor a fost aprobată de Leon al XIII-lea în 1888. Poartă mantie neagră și mantilă; crucea lor este încununată de o fundă de aur.

Capitolul Vezi și: Cavaler, Mantie, Mantilă

Text al Marelui Magisteriu dat la Roma la 19 mai 2024, duminica Rusaliilor, rod al Consultei din 2023. Descrie formarea inițială și permanentă a membrilor, sensul însemnelor, al rugăciunii și al pelerinajului. Are ca anexă cuvântarea Papei Francisc din 9 noiembrie 2023.

Capitolul Vezi și: Formare, Cele cinci degete ale mâinii

Patriarh ortodox al Ierusalimului (1669–1707), strâns legat de țările române: l-a sfătuit pe Gheorghe Duca să înființeze tipografia grecească de la Cetățuia, în 1682, l-a recomandat pe Antim Ivireanul lui Brâncoveanu și și-a tipărit lucrările la Iași și București. Nu are legătură cu Ordinul catolic.

Capitolul Vezi și: Mănăstiri închinate, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului

Mica construcție din mijlocul rotondei Bazilicii Sfântului Mormânt care adăpostește mormântul lui Hristos, cu Capela Îngerului în față. Forma actuală datează din 1809–1810. Restaurată în 2016–2017 de o echipă a Universității Tehnice Naționale din Atena, a fost redeschisă la 22 martie 2017.

Capitolul Vezi și: Anastasis, Capela Îngerului, Bazilica Sfântului Mormânt

Pelerină din Occident care a vizitat Țara Sfântă în jurul anilor 381–384 și a lăsat un jurnal, prețios pentru descrierea liturgiei de la Ierusalim. Documentul despre formare din 2024 o numește printre modelele de pelerin propuse cavalerilor și doamnelor.

Capitolul Vezi și: Pelerinaj, Anastasis

Sărbătoarea sfințirii bazilicii constantiniene de la Golgota și de la Mormânt, la 13 septembrie 335, păstrată de Bisericile răsăritene. Din ea s-a născut, a doua zi, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, una dintre cele patru sărbători ale Ordinului.

Capitolul Vezi și: Înălțarea Sfintei Cruci, Anastasis

Calificare juridică pe care Ordinul o are în temeiul articolului 11 al Tratatului de la Lateran, din 11 februarie 1929, care scutește aceste entități de amestecul statului italian. Constituția din 2020 a confirmat-o formal. Ea se adaugă personalității juridice canonice și celei vaticane.

Capitolul Vezi și: Persoană juridică publică, Rescriptul din 1996

Administrație creată în Moldova în perioada Regulamentului Organic, sub Kiseleff, pentru a gestiona moșiile închinate Sfântului Mormânt. Moldovenii au resimțit-o ca abuzivă. Mănăstirea Sfântul Sava din Iași a fost sediul administrării acestor averi până în 1863.

Capitolul Vezi și: Mănăstiri închinate, Secularizarea averilor mănăstirești

Decretul din 21 ianuarie 1994 prin care Ioan Paul al II-lea, la cererea Cardinalului Mare Maestru Giuseppe Caprio, a proclamat-o pe Fecioara Maria, Regina Palestinei, ocrotitoarea Ordinului. Unele surse dau titlul în forma scurtă Est quidem.

Capitolul Vezi și: Regina Palestinei, Deir Rafat

Bandă lată de mătase neagră moarată purtată de cavalerii și doamnele de mare cruce de la umărul drept la șoldul stâng, cu o cruce de Ierusalim de 6,5 centimetri. Are 10 centimetri lățime pentru cavaleri și 8 pentru doamne. Clericii de mare cruce nu o poartă; ei au placa pe mozetă.

Capitolul Vezi și: Cavaler de mare cruce, Mozetă

Perioada de pregătire dinaintea admiterii, „de obicei, nu mai puțin de un an” (Constituția, art. 34 §4), îndrumată de un membru cu experiență și încheiată cu veghea de rugăciune. Papa Francisc a amintit, în 2023, că formarea continuă toată viața.

Capitolul Vezi și: Documentul despre formare, Veghea

Cuvintele rostite de celebrant în momentul învestiturii, după ce a așezat crucea procesională sau cârja pe umărul candidatului; încep cu „Te constitui…” (it. „Io costituisco te…”). Textul integral nu este public. Urmează înmânarea crucii de gât și a mantiei.

Capitolul Vezi și: Învestitură, Ritualul celebrărilor

Comunitatea monahală ortodoxă greacă din care provin patriarhii și ierarhii Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului și care păzește drepturile ortodoxe la Locurile Sfinte. Mănăstirile românești închinate Sfântului Mormânt erau conduse de călugări greci trimiși de Patriarhie. Nu are legătură cu Ordinul catolic.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului, Mănăstiri închinate

Fundație de drept italian, fără scop lucrativ, înființată prin act notarial la 27 octombrie 2025. Administrează viitorul muzeu din Palazzo della Rovere, publicațiile și activitățile de tip comercial ale Ordinului, cu un comitet științific prezidat de Cardinalul Gianfranco Ravasi.

Capitolul Vezi și: Palazzo della Rovere, Teatrul lui Nero

Duce al Lotharingiei Inferioare (circa 1060–1100), ales să conducă Ierusalimul la 22 iulie 1099, după prima cruciadă. A întemeiat capitlul canonicilor Sfântului Mormânt. Tradiția îl socotește fondatorul Ordinului, dar istoricii, inclusiv fostul locotenent general Agostino Borromeo, numesc această legătură anacronică.

Capitolul Vezi și: Advocatus Sancti Sepulchri, Canonicii Sfântului Mormânt, Spada lui Godefroy

Stânca răstignirii, „locul Căpățânii”, aflată astăzi în Bazilica Sfântului Mormânt, la etaj, în dreapta intrării. Aici se găsesc capela ortodoxă a Răstignirii, capela latină a Pironirii pe Cruce și altarul Stabat Mater, între ele. Sub stâncă se află Capela lui Adam.

Capitolul Vezi și: Piatra Ungerii, Bazilica Sfântului Mormânt

Bula lui Clement al VI-lea din 21 noiembrie 1342, emisă împreună cu Nuper carissimae, prin care franciscanii devin custozii Locurilor Sfinte în numele Bisericii. Este actul de naștere al Custodiei Țării Sfinte, care va învesti cavalerii Sfântului Mormânt până în 1847.

Capitolul Vezi și: Custodia Țării Sfinte, Bulă

Laicul care administrează central Ordinul: răspunde de gestiunea financiară, dă directive locotenențelor, reprezintă Ordinul în justiție și moderează Marele Magisteriu și Consulta. Din 2017, funcția este deținută de ambasadorul Leonardo Visconti di Modrone, reconfirmat în iunie 2025 donec aliter provideatur.

Capitolul Vezi și: Vice-guvernator general, Marele Magisteriu, Președinția Marelui Magisteriu

Pelerinajul la Ierusalim, în vocabularul românesc vechi. Cei care îl făceau, de obicei în grupuri de douăzeci-treizeci de târgoveți înstăriți, înainte de Paști, se spovedeau și se împărtășeau înainte de plecare și la sosire și se botezau în Iordan. La întoarcere primeau titlul de hagiu.

Capitolul Vezi și: Hagiu, Pelerinaj

Titlul celui care a făcut pelerinajul la Ierusalim, păstrat în multe nume de familie și toponime românești. Un exemplu documentat este Ivan Hagi Prodan, starostele căldărarilor din Ploiești, întors din pelerinaj în 1819 cu o „icoană de hagiu” cu peste două sute de scene biblice.

Capitolul Vezi și: Hagialâc

Iertarea pedepsei vremelnice pentru păcatele deja iertate, pe care membrii o pot dobândi în ziua învestiturii și în cele patru sărbători ale Ordinului, în condițiile obișnuite și reînnoind, măcar în particular, făgăduința de a respecta Constituția. Concesia se sprijină pe un decret al Penitențiariei Apostolice din 23 septembrie 1967.

Capitolul Vezi și: Sărbătorile Ordinului

Sărbătoarea de la 14 septembrie, una dintre cele patru ale Ordinului, care amintește găsirea Crucii, legată de tradiția Sfintei Elena, și sfințirea bazilicii constantiniene, în 335. Bisericile răsăritene o celebrează cu o solemnitate comparabilă cu cea a Paștelui.

Capitolul Vezi și: Sfânta Elena, Encenii, Sărbătorile Ordinului

Ceremonia prin care cineva devine cavaler sau doamnă, celebrată în cadrul Liturghiei, de regulă de Marele Maestru sau de Marele Prior al locotenenței. Celebrantul așază crucea procesională sau cârja pe umărul drept al candidatului, rostește formula constitutivă și înmânează crucea și mantia. Este precedată de veghea de rugăciune.

Capitolul Vezi și: Veghea, Formula constitutivă, Accoladă

Laicul care conduce o locotenență, numit de Marele Maestru, de acord cu Guvernatorul general și după consultarea Bisericii locale, pentru patru ani, reînnoibili o dată. De regulă are cel puțin cinci ani de viață activă în Ordin și poartă titlul de Excelență. Titlul datează din 1931.

Capitolul Vezi și: Locotenență, Delegat magistral

Funcție facultativă, încredințată unui laic „în circumstanțe speciale” (Constituția, art. 9). Au deținut-o, între alții, Giuseppe Dalla Torre (2011–2017) și istoricul Agostino Borromeo, din 2017 până la moartea sa, în 2024. În octombrie 2026 funcția este vacantă.

Capitolul Vezi și: Guvernator general, Marele Magisteriu

Unitatea de bază a Ordinului, de regulă pe teritoriul unei conferințe episcopale. Este creată, divizată sau desființată de Marele Maestru, cu acordul scris prealabil al episcopilor locului. O conduc un locotenent, un Mare Prior și un consiliu. În octombrie 2026 existau 63 de locotenențe; România nu are niciuna.

Capitolul Vezi și: Delegație magistrală, Secție, Locotenent

Cleric care îl asistă pe Marele Maestru în îndrumarea spirituală a Ordinului și în ceremonii și prezidează Comisia spirituală (Constituția, art. 15). Funcția o deține monseniorul Adriano Paccanelli. Locotenențele au, la rândul lor, maeștri de ceremonii, membri de drept ai consiliului.

Capitolul Vezi și: Comisiile permanente, Marele Magisteriu

Icoana pe care Papa Francisc a binecuvântat-o la 16 noiembrie 2018, la audiența Consultei, și a dăruit-o fiecărei locotenențe. Ea leagă devoțiunea mariană a Ordinului de suferința creștinilor din Orientul Apropiat, alături de titlul de Regina Palestinei.

Capitolul Vezi și: Regina Palestinei, Consulta

Ținuta proprie a membrilor, purtată doar la ceremoniile liturgice: albă, din stofă alb-ivoriu, pentru cavaleri; neagră, până la glezne, pentru doamne. Amândouă au sub umărul stâng o cruce de Ierusalim stacojie de 25 de centimetri. Pe ea nu se poate prinde decât crucea de gât sau colanul, Scoica și Palma.

Capitolul Vezi și: Mantie capitulară, Beretă, Mantilă

Mantia lungă purtată de membrii Marelui Magisteriu și de locotenenți, în funcție sau onorifici: albă pentru cavaleri, neagră pentru doamne, cu șnururi cu ciucuri aurii pentru cei în funcție și argintii pentru cei onorifici. Pe reverele doamnelor, cununi de măslin arată gradul.

Capitolul Vezi și: Mantie, Marele Magisteriu

Vălul negru purtat de doamne la ceremonii, corespondentul beretei cavalerilor. Pentru doamnele care sunt locotenent sau membre ale Marelui Magisteriu, mantila este tivită cu o broderie aurie de un centimetru și jumătate.

Capitolul Vezi și: Doamnă, Beretă, Mantie

Conducătorul Ordinului, un cardinal numit de Papă, care îi fixează și durata mandatului; el „conduce și guvernează” Ordinul și îl reprezintă. Titlul a aparținut patriarhului latin, apoi papilor (1907–1928), din nou patriarhului, iar din 1949 cardinalilor. Din 8 decembrie 2019, Marele Maestru este Cardinalul Fernando Filoni.

Capitolul Vezi și: Asesor, Mare Prior, Marele Magisteriu

Două funcții distincte. Patriarhul Latin al Ierusalimului este, din oficiu, Marele Prior al Ordinului, cea mai înaltă demnitate ecleziastică după Marele Maestru; din 2020 este Cardinalul Pierbattista Pizzaballa. Fiecare locotenență are și ea un Mare Prior, de preferință episcop, îndrumătorul ei spiritual, care prezidează de obicei învestiturile.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului, Prior, Mare Maestru

Organul colegial care îl asistă pe Marele Maestru în guvernarea Ordinului: cel mult doisprezece membri numiți, cel puțin trei sferturi laici, plus titularii marilor funcții. Se reunește de cel puțin două ori pe an și aprobă bugetul și conturile. Numele desemnează și administrația centrală de la Roma.

Capitolul Vezi și: Președinția Marelui Magisteriu, Consulta, Guvernator general

Marea bazilică pe care Constantin a ridicat-o lângă stânca Golgotei, parte a complexului sfințit în 335, alături de rotonda Anastasis și de o curte deschisă. A fost distrusă de-a lungul secolelor și nu a mai fost reconstruită în forma inițială după 1009.

Capitolul Vezi și: Anastasis, Golgota

Mănăstiri din Țara Românească și Moldova „închinate” de ctitorii lor unor așezăminte din Răsărit, cărora le trimiteau o parte din venituri. Numai în Moldova, 101 din cele 215 lăcașuri închinate aparțineau Sfântului Mormânt, adică Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului. Instituția a încetat prin secularizarea din 1863.

Capitolul Vezi și: Metoc, Secularizarea averilor mănăstirești, Epitropia Sfântului Mormânt

Mănăstire sau biserică dependentă de un așezământ mai mare, căruia îi aparține. Mai multe mănăstiri românești au devenit metocuri ale Sfântului Mormânt: Galata din Iași, prin hrisovul lui Radu Mihnea din 26 martie 1618, sau Văcăreștii din București, în 1721.

Capitolul Vezi și: Mănăstiri închinate

Oraș din sudul Poloniei unde canonicii Sfântului Mormânt sunt prezenți din secolul al XII-lea, circa 1163. Ultimul general al canonicilor a murit aici în 1830. Locotenența Poloniei, constituită în 1995, își revendică această moștenire; la Miechów se țin „Zilele Ierusalimului”.

Capitolul Vezi și: Canonicii Sfântului Mormânt

Numele dat, din secolul al XIV-lea, pelerinilor învestiți cavaleri la Mormântul lui Hristos. Formau o confrerie laică, „numită impropriu ordin”, după Enciclopedia catolică din 1910, fiindcă nu avea regulă, organizare sau bunuri comune. Ordinul ca instituție, cu statute și grade, datează abia din 1847–1868.

Capitolul Vezi și: Boldensele, Wilhelm von, Custode

Titlul pe care și l-a luat Papa Alexandru al VI-lea în 1496 față de cavaleria Sfântului Mormânt, când a delegat franciscanilor dreptul de a-i învesti pe nobilii și gentilomii pelerini. Unele surse vorbesc de o „restaurare” a Ordinului; formula Ordinului însuși este cea, mai prudentă, de moderator suprem.

Capitolul Vezi și: Custode, Milites Sancti Sepulcri

Centrul spiritualității Ordinului: mormântul în care Hristos a fost pus și din care a înviat. Documentul despre formare din 2024 le cere membrilor să nu se oprească la Cruce, „uitând că moartea a fost învinsă”, ci să vadă legătura vie dintre Cruce și Mormântul gol.

Capitolul Vezi și: Edicula, Documentul despre formare

Act pontifical dat din inițiativa personală a Papei, fără o cerere prealabilă. Printr-un motu proprio, Pius al XII-lea a atribuit Ordinului Sant’Onofrio al Gianicolo ca sediu; data este 15 august 1945 în textul englez al Constituției și 1948 pe site-ul vatican. Marele Maestru poate și el promova membri motu proprio.

Capitolul Vezi și: Sant’Onofrio, Breve

Pelerina scurtă purtată de clericii Ordinului în locul mantiei: albă, de satin pentru episcopi, cu o cruce de Ierusalim stacojie de 20 pe 20 de centimetri pe partea stângă, peste rochetă sau superpeliceu și reverenda neagră. Diaconii permanenți se îmbracă precum cavalerii laici.

Capitolul Vezi și: Mantie, Prior

Buletinul trimestrial al Marelui Magisteriu, publicat în mai multe limbi; numărul 81 a apărut în iulie 2026. Arhiva sa de pe vatican.va păstrează numiri, reuniuni și decizii care nu se găsesc altundeva și este o sursă de bază pentru istoria recentă a Ordinului.

Capitolul Vezi și: Annales

Scrisoarea apostolică a lui Pius al IX-lea din 23 iulie 1847 care a restabilit Patriarhia Latină cu reședință la Ierusalim. Patriarhul Giuseppe Valerga a preluat atunci de la Custodele franciscan dreptul de a crea cavaleri. Este socotită actul de naștere al Ordinului modern.

Capitolul Vezi și: Cum multa sapienter, Patriarhia Latină a Ierusalimului

Ofranda pe care membrul o face la admitere și la fiecare promovare, pe lângă contribuția anuală. Oblațiile merg în Țara Sfântă prin Marele Magisteriu; o locotenență poate reține cel mult 20% pentru administrare. Documentul despre formare o numește „un adevărat gest de caritate” față de Biserica Mamă a Ierusalimului.

Capitolul Vezi și: Contribuția anuală, Biserica Mamă a Ierusalimului

Inițialele latine ale Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim, folosite pe plan internațional. Variantele naționale sunt OESSG în italiană, OESSJ în franceză și EOHSJ în engleză. Numele actual a fost fixat printr-un decret al Congregației Ceremonialului din 1931.

Capitolul Vezi și: Locotenență, Mare Maestru

Organizații private care se prezintă drept ordine cavalerești, adesea cu nume sacre sau pretenția de a descinde din ordine medievale. Sfântul Scaun nu le recunoaște, nu acordă nicio valoare diplomelor lor și socotește nepotrivite „învestiturile” lor în biserici (precizarea din 10 octombrie 2026). Membrii Ordinului nu pot face parte din ele.

Capitolul Vezi și: Precizarea din 10 octombrie 2026, Templierii

Cele cinci ordine conferite direct de Papă: Ordinul Suprem al lui Hristos, Pintenul de Aur, Ordinul Piano, Ordinul Sfântului Grigore cel Mare și Ordinul Sfântului Silvestru. Primele două sunt practic în adormire. Ordinul Sfântului Mormânt nu face parte dintre ele: are statut propriu, sub ocrotirea Sfântului Scaun.

Capitolul Vezi și: Ordinul de Malta, Ordine nerecunoscute

Singurul alt ordin cavaleresc recunoscut și ocrotit de Sfântul Scaun pe lângă ordinele pontificale. Spre deosebire de Ordinul Sfântului Mormânt, este și ordin religios, cu cavaleri profeși, și subiect suveran de drept internațional, dedicat îngrijirii bolnavilor și săracilor. Cele două colaborează, de pildă în Gaza.

Capitolul Vezi și: Ospitalierii, Ordine pontificale

Ordinul Sfântului Ioan al Ierusalimului, precursorul Ordinului de Malta, recunoscut de Pascal al II-lea în 1113. În 1489, Inocențiu al VIII-lea a încercat să contopească în el pe canonicii Sfântului Mormânt; unirea nu s-a aplicat niciodată pe deplin, iar Ordinul de Malta a contestat inițial restaurarea din 1847.

Capitolul Vezi și: Ordinul de Malta, Canonicii Sfântului Mormânt

Palat de pe Via della Conciliazione din Roma, construit în jurul anilor 1480–1490 pentru cardinalul Domenico della Rovere, cu un tavan de Pinturicchio. Dăruit Ordinului de Pius al XII-lea, este singura sa proprietate. Închis pentru renovare, va adăposti un muzeu, birouri și un hotel, cu finalizare prevăzută în 2027.

Capitolul Vezi și: Sant’Onofrio, Fundația Ordinului, Teatrul lui Nero

Distincție conferită de Marele Maestru membrilor cu merite importante față de Ordin sau de Țara Sfântă, în trei trepte: de bronz, de argint și de aur. Se acordă o singură dată pe treaptă, niciodată automat. Însemnul arată crucea de Ierusalim pe un scut, între o ramură de măslin și una de laur.

Capitolul Vezi și: Scoica Pelerinului, Crucea de Merit

Parohia latină din Gaza, transformată din octombrie 2023 în refugiu pentru până la 700 de oameni, cu bucătărie, brutărie, fântână, dispensar și farmacie, prin ajutorul de urgență al Patriarhiei, al cărui principal finanțator este Ordinul. La 17 iulie 2025, un obuz a lovit biserica, ucigând trei persoane. Paroh este părintele Gabriel Romanelli.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului

Biserica ortodoxă a Ierusalimului, condusă din 2005 de Patriarhul Teofil al III-lea, una dintre cele trei comunități care își împart Bazilica Sfântului Mormânt. Ei i-au fost închinate mănăstirile românești ale Sfântului Mormânt. Nu trebuie confundată cu Patriarhia Latină, de care ține Ordinul.

Capitolul Vezi și: Frăția Sfântului Mormânt, Patriarhia Latină a Ierusalimului

Dieceza latină a Țării Sfinte, cu teritoriu în Israel, Palestina, Iordania și Cipru, supusă direct Sfântului Scaun. Creată în 1099, titulară după 1374, a fost restabilită la Ierusalim în 1847. Este principala beneficiară a contribuțiilor Ordinului, iar patriarhul ei este Marele Prior al Ordinului.

Capitolul Vezi și: Mare Prior, Vicariat patriarhal, Nulla celebrior

Sigiliul oficial, în formă de mandorlă, încadrat de o ramă aurie cu coroana de spini, care îl înfățișează pe Hristos înviat ieșind din mormânt, în relief argintiu sau imprimat în ceară (Regulamentul general, art. 79). Ea se aplică, între altele, pe diploma membrilor.

Capitolul Vezi și: Stema Ordinului, Diplomă

Călătoria de credință în Țara Sfântă, obligatorie pentru membri cel puțin o dată în viață, în afara motivelor întemeiate (Constituția, art. 36 §2), de preferință cu un grup oficial al Ordinului. Documentul despre formare îl leagă de întâlnirea cu comunitățile locale. Este recunoscut prin Scoica Pelerinului.

Capitolul Vezi și: Scoica Pelerinului, Pietrele vii

Statutul canonic al Ordinului, întemeiat pe scrisorile apostolice ale lui Pius al XII-lea din 14 septembrie 1949 și ale lui Ioan al XXIII-lea din 8 decembrie 1962 (Constituția, art. 2). Ordinul acționează în numele Bisericii și se află sub ocrotirea Sfântului Scaun.

Capitolul Vezi și: Entitate centrală a Bisericii Catolice, Rescriptul din 1996

Lespedea de piatră de lângă intrarea în Bazilica Sfântului Mormânt, venerată ca locul unde trupul lui Isus a fost uns înainte de înmormântare. Placa actuală datează din 1810; tradiția locului este atestată din perioada cruciaților.

Capitolul Vezi și: Golgota, Edicula

Imagine din Prima Scrisoare a lui Petru (1 Pt 2, 4–5) prin care Ordinul desemnează creștinii Țării Sfinte, în opoziție cu pietrele monumentelor. Papa Leon al XIV-lea le-a spus membrilor, în 2025, că a păzi Mormântul înseamnă a sprijini o Biserică făcută din pietre vii.

Capitolul Vezi și: Biserica Mamă a Ierusalimului, Pelerinaj

Simbol cavaleresc prezentat candidaților cavaleri la veghea dinaintea învestiturii, alături de sabie. Potrivit Ritualului din 2021, pintenii amintesc grija pentru lucrurile lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe membri la faptele dreptății, păcii și carității creștine.

Capitolul Vezi și: Sabia, Veghea, Vasul cu uleiuri parfumate

Text al Secretariatului de Stat, publicat în opt limbi, care reafirmă că Sfântul Scaun are cinci ordine proprii și recunoaște doar Ordinul de Malta și Ordinul Sfântului Mormânt. Reia aproape cuvânt cu cuvânt o notă din 2012. Presa românească l-a pus în legătură cu afacerea „pașaportului de Malta”.

Capitolul Vezi și: Ordine nerecunoscute, Ordine pontificale

Organul executiv care conduce treburile Ordinului între reuniunile Marelui Magisteriu, consacrat de Constituția din 2020 (art. 10). Din oficiu fac parte Guvernatorul general, care o convoacă și o prezidează, vice-guvernatorii generali, Cancelarul și Trezorierul.

Capitolul Vezi și: Marele Magisteriu, Guvernator general

Formă de apropiere de Ordin fără calitatea de membru, aprobată de Papa Leon al XIV-lea la 24 iunie 2025, deschisă oricui iubește Țara Sfântă, indiferent de credință, cu acordul locotenentului. Nu există cotizație obligatorie, iar darurile ajung integral în Țara Sfântă. Prietenii nu poartă mantia și nu ocupă funcții.

Capitolul Vezi și: Crucea de Merit, Contribuția anuală

Preotul care este îndrumătorul spiritual al unei secții sau al unei delegații locale, sub autoritatea Marelui Prior al locotenenței. Papa Francisc le-a amintit în 2018 clericilor Ordinului că primirea lor nu este un titlu onorific, ci o slujire de rugăciune, liturgie și cateheză pentru toți membrii.

Capitolul Vezi și: Mare Prior, Secție, Delegație locală

Breve-ul lui Pius al XII-lea din 14 septembrie 1949 care a aprobat noi statute: Marele Maestru va fi un cardinal numit de Papă, Patriarhul Latin devine Mare Prior, iar Ordinul este persoană juridică în dreptul canonic, sub ocrotirea Sfântului Scaun. Regula conducerii prin cardinali este valabilă și astăzi.

Capitolul Vezi și: Mare Maestru, Persoană juridică publică, Breve

Statul cruciat întemeiat după cucerirea Ierusalimului, la 15 iulie 1099; Balduin I, fratele lui Godefroy, a fost încoronat primul rege la Betleem, la Crăciunul anului 1100. Capitala a trecut la Acra după 1187, iar regatul a dispărut în 1291. Stema lui a dat desenul Crucii de Ierusalim.

Capitolul Vezi și: Godefroy de Bouillon, Acra, Crucea de Ierusalim

Titlul sub care Fecioara Maria este ocrotitoarea Ordinului și a Patriarhiei Latine. Invocat prima dată de Patriarhul Luigi Barlassina la 15 iulie 1920, a primit o sărbătoare aprobată în 1933, celebrată la 25 octombrie. Ioan Paul al II-lea a declarat-o ocrotitoare a Ordinului în 1994.

Capitolul Vezi și: Deir Rafat, Est quidem notum, Sărbătorile Ordinului

Normele de aplicare a Constituției, promulgate printr-o scrisoare din 25 octombrie 2024 și în vigoare de la 1 ianuarie 2025, cu titlu experimental pentru doi ani. Detaliază gradele, însemnele, ținuta, blazonul, finanțele locotenențelor și conține, în anexă, decretul indulgențelor. Traducerea engleză are 93 de pagini.

Capitolul Vezi și: Constituția, Ad experimentum

Scrisoarea apostolică a lui Ioan al XXIII-lea din 8 decembrie 1962 care a aprobat o constituție în 36 de articole, redactată de Cardinalul Eugène Tisserant. Ea a dat Ordinului caracterul internațional și organul colegial numit Marele Magisteriu. Constituția actuală o citează ca temei al personalității juridice canonice.

Capitolul Vezi și: Marele Magisteriu, Persoană juridică publică

Act al lui Ioan Paul al II-lea din 1 februarie 1996 care a dat Ordinului, pe lângă personalitatea canonică, personalitate juridică în dreptul Statului Cetății Vaticanului. De aici decurge sediul legal al Ordinului în Vatican și, de pildă, plăcuțele de înmatriculare SCV ale vehiculelor sale.

Capitolul Vezi și: Persoană juridică publică, Entitate centrală a Bisericii Catolice

Cartea liturgică a Ordinului promulgată la 19 martie 2021 și trimisă locotenențelor la 7 mai 2021. A înlocuit sabia cu cârja sau crucea procesională la învestitură, a unificat actul pentru cavaleri și doamne și a introdus vasul cu uleiuri parfumate pentru doamne la veghe. Textul complet nu este public.

Capitolul Vezi și: Învestitură, Veghea, Formula constitutivă

Reuniunea organismelor de ajutor pentru Bisericile Orientale, înființată în 1968 și prezidată de prefectul Dicasterului pentru Bisericile Orientale. Ordinul este membru și finanțează prin ea proiecte ale Bisericilor orientale catolice din Țara Sfântă, mai ales melkite, uneori și în Liban sau Egipt.

Capitolul Vezi și: Comisia pentru Țara Sfântă

Rugăciunea oficială a membrilor, care începe cu invocarea celor cinci răni ale lui Hristos „pe care le purtăm pe însemnele noastre” și cere ca membrii să fie „ambasadori convinși și sinceri ai păcii și iubirii”. Benedict al XVI-lea a citat-o în 2008. Textul integral este publicat în engleză.

Capitolul Vezi și: Cele cinci răni, Regina Palestinei

Simbol prezentat candidaților cavaleri la veghe: o scot din teacă și o țin câteva clipe la înălțimea frunții, gândindu-se la angajamentul lor pentru adevăr, dreptate și loialitate. Din 2021 nu mai este folosită la învestitură; sensul ei rămâne „pur simbolic”, amintind apărarea adevărului și a păcii în dreptate.

Capitolul Vezi și: Pinteni, Accoladă, Spada lui Godefroy

Biserica și conventul de pe colina Gianicolo, la Roma, întemeiate în secolul al XV-lea, unde a murit poetul Torquato Tasso în 1595. Pius al XII-lea le-a atribuit Ordinului ca centru al activității sale. Titlul cardinalesc al bisericii a fost purtat de Carlo Furno și, din 2023, de Pierbattista Pizzaballa.

Capitolul Vezi și: Palazzo della Rovere, Motu proprio

Cele patru zile celebrate „cu deosebită bucurie”: Fecioara Maria, Regina Palestinei (25 octombrie), Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie), Sfântul Pius al X-lea (21 august) și Sfânta Elena (18 august). În aceste zile și în ziua învestiturii, membrii pot dobândi indulgența plenară.

Capitolul Vezi și: Regina Palestinei, Indulgență plenară, Sfânta Elena

Însemn argintiu în formă de scoică, cu crucea de Ierusalim roșie, acordat o singură dată, de Marele Maestru sau de Patriarhul Latin, membrilor care au făcut un pelerinaj în Țara Sfântă. Se poartă în centrul crucii de pe mantie, cu balamaua în sus. Este condiție pentru comandor cu placă și pentru mare cruce.

Capitolul Vezi și: Pelerinaj, Palma de Ierusalim, Comandor cu placă

Subdiviziune a unei locotenențe, de preferință pe teritoriul unei provincii ecleziastice, condusă de un președinte de secție, cu un prior. Unele secții devin autonome ca delegații magistrale sau chiar locotenențe, cum s-a întâmplat cu Malaysia-Penang, secție a Australiei de Vest din 2019, locotenență din 2024.

Capitolul Vezi și: Locotenență, Delegație locală, Prior

Legea votată în decembrie 1863, la propunerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a lui Mihail Kogălniceanu, prin care averile mănăstirilor, inclusiv ale celor închinate, au trecut la stat: circa un sfert din pământul agricol al țării. Despăgubirea oferită Locurilor Sfinte a fost refuzată și nu a mai fost plătită.

Capitolul Vezi și: Mănăstiri închinate, Epitropia Sfântului Mormânt

Seminarul Patriarhiei Latine, întemeiat de Patriarhul Valerga la Ierusalim în decembrie 1852 și mutat la Beit Jala în 1936. A format trei patriarhi, cincisprezece episcopi și aproape trei sute de preoți. În 2024, Ordinul i-a acoperit 78% din costurile de funcționare.

Capitolul Vezi și: Beit Jala, Patriarhia Latină a Ierusalimului

Mama împăratului Constantin, aflată în Țara Sfântă în jurul anilor 326–328, de care tradiția leagă găsirea Crucii. Ordinul o socotește una dintre ocrotitoarele sale și o celebrează la 18 august. Cardinalul Filoni a numit-o „primul adevărat pelerin” al pământului Domnului.

Capitolul Vezi și: Înălțarea Sfintei Cruci, Sărbătorile Ordinului

Papă între 1903 și 1914, care în 1907 a rezervat titlul de Mare Maestru al Ordinului Suveranului Pontif și, potrivit unor surse, a fixat mantia albă cu crucea roșie ca ținută de cor a cavalerilor. Ordinul îl celebrează la 21 august, una dintre cele patru sărbători ale sale.

Capitolul Vezi și: Mare Maestru, Sărbătorile Ordinului

Sabia păstrată la Sfântul Mormânt și socotită, prin tradiție, a lui Godefroy de Bouillon, cu care franciscanii îi învesteau pe pelerini; cel mai vechi ritual păstrat, din 1623, o menționează. Chateaubriand a fost învestit cu ea, și cu pintenii atribuiți aceluiași, în 1806.

Capitolul Vezi și: Godefroy de Bouillon, Accoladă, Sabia

Regimul care împarte drepturile la Locurile Sfinte între comunitățile creștine, provenit dintr-un firman otoman din 1757 și fixat de sultanul Abdülmecid I în 1852 (după alte surse, 1853). În Bazilica Sfântului Mormânt, ortodocșii, latinii și armenii au drepturile principale; orice schimbare cere acordul tuturor.

Capitolul Vezi și: Bazilica Sfântului Mormânt, Custodia Țării Sfinte

Scut de argint cu crucea de Ierusalim de aur smălțuită în roșu, timbrat de un coif de aur cu coroana de spini și un glob cu cruce, încadrat de două stindarde și susținut de doi îngeri în dalmatice roșii, unul cu stindardul cruciat, celălalt cu toiag și scoică de pelerin. Deviza: Deus lo vult.

Capitolul Vezi și: Crucea de Ierusalim, Susținători, Deus lo vult

Steagul Ordinului, din mătase albă pe hampă roșie, încununat de trofeul militar, care îl arată pe Hristos înviat ținând stindardul cruciat, deasupra mormântului gol și a devizei Deus lo vult; pe revers, crucea de Ierusalim. Se păstrează la Roma. Locotenențele, secțiile și delegațiile au stindarde proprii, mai simple.

Capitolul Vezi și: Stema Ordinului, Trofeu militar

În heraldică, figurile care țin scutul de o parte și de alta. Pe stema Ordinului sunt doi îngeri în dalmatice roșii, unul cu stindardul cruciat, celălalt cu toiagul și scoica pelerinului, interpretați ca imagini ale trecutului cruciat și ale vocației de pelerin. Traducerea engleză a Regulamentului îi numește greșit „locotenenți”.

Capitolul Vezi și: Stema Ordinului

Rețeaua de 44 de școli ale Patriarhiei Latine din Palestina, Iordania și Israel, cu aproximativ 19 000 de elevi, dintre care circa 58% creștini, restul musulmani. Ordinul subvenționează salariile a peste 1 500 de profesori și angajați din 38 de școli din Iordania și Palestina.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului, Universitatea din Betleem

Sat din Cisiordania, Efraimul biblic, ultimul sat palestinian în întregime creștin, cu două școli ale Patriarhiei Latine și căminul de bătrâni Beit Afram, susținut prin proiecte ale Ordinului. În iulie 2025, coloniști au pus foc lângă cimitirul și biserica bizantină Sfântul Gheorghe.

Capitolul Vezi și: Școlile Patriarhiei

Rămășițele teatrului împăratului Nero descoperite în iulie 2023 sub curtea și grădina Palatului della Rovere, în timpul lucrărilor de renovare. Vor fi expuse într-un mic muzeu administrat de Fundația Ordinului, cu un comitet științific prezidat de Cardinalul Gianfranco Ravasi.

Capitolul Vezi și: Palazzo della Rovere, Fundația Ordinului

Ordin religios-militar medieval, desființat în secolul al XIV-lea, fără nicio legătură cu Ordinul Sfântului Mormânt. Asociațiile moderne care se prezintă drept „templieri”, inclusiv în România, sunt organizații private nerecunoscute; Sfântul Scaun a avertizat împotriva lor, de pildă în 1970 și în 2006.

Capitolul Vezi și: Ordine nerecunoscute, Precizarea din 10 octombrie 2026

Laic care este custodele patrimoniului Ordinului, întocmește bugetul și prezidează Comisia economică; funcția a devenit constituțională în 2020 (art. 14). O deține Saverio Petrillo. Bugetul pregătit de el este examinat de Președinție, aprobat de Marele Magisteriu și trimis Secretariatului de Stat.

Capitolul Vezi și: Cancelar, Comisiile permanente

Ornamentul de aur în formă de coif și arme care încununează crucea de gât a cavalerilor și stindardul Ordinului. Doamnele au în locul lui o fundă de aur. Este, după Principiile de conduită din 2012, o urmă a vechii denumiri militare a Ordinului, care nu a mai fost păstrată.

Capitolul Vezi și: Cavaler, Stindard

Pământul vieții, morții și Învierii lui Hristos. Pentru Ordin, desemnează concret teritoriul Patriarhiei Latine a Ierusalimului: Israelul, Palestina, Iordania și Ciprul. Constituția definește misiunea Ordinului ca sprijin pentru Biserica Catolică și pentru prezența creștină în această regiune.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului, Pelerinaj

Prima universitate din Palestina, deschisă la 1 octombrie 1973, născută din pelerinajul lui Paul al VI-lea din 1964, o fundație comună a Sfântului Scaun și a Fraților Școlilor Creștine. Are circa 3 300 de studenți, aproximativ trei sferturi musulmani. Ordinul a contribuit cu peste 6,6 milioane de dolari între 1995 și 2016.

Capitolul Vezi și: Școlile Patriarhiei

Simbolul prezentat doamnelor la veghea dinaintea învestiturii, introdus de Ritualul din 2021. Amintește de femeile care au mers la mormânt să ungă trupul Domnului și de Maria din Betania, al cărei gest (In 12, 3) dă titlul cărții Cardinalului Filoni despre spiritualitatea Ordinului.

Capitolul Vezi și: Veghea, Pinteni, Doamnă

Prima parte a ceremoniei de învestitură, de obicei în ajun: o liturgie a Cuvântului, fără Liturghie, cu adorație euharistică, binecuvântarea însemnelor, semnarea angajamentului și prezentarea simbolurilor, sabia și pintenii pentru cavaleri, vasul cu uleiuri parfumate pentru doamne. Încheie perioada de formare.

Capitolul Vezi și: Învestitură, Sabia, Vasul cu uleiuri parfumate

Fiecare dintre circumscripțiile Patriarhiei Latine conduse de un vicar, de regulă episcop auxiliar: Ierusalim și Palestina, Israel (cu sediul la Nazaret), Iordania (Amman), Cipru (Nicosia), migranți și solicitanți de azil; vicariatul Sfântul Iacob reunește catolicii vorbitori de ebraică. Ordinul le acoperă cheltuielile de funcționare.

Capitolul Vezi și: Patriarhia Latină a Ierusalimului

Laic numit de Marele Maestru, de acord cu Guvernatorul general, care coordonează locotenențele dintr-o regiune: America de Nord, Europa, Asia-Pacific și America Latină. Postul pentru America Latină a fost creat în 2018. Toți fac parte din oficiu din Președinția Marelui Magisteriu.

Capitolul Vezi și: Guvernator general, Președinția Marelui Magisteriu