Școlile Patriarhiei Latine

La 15 septembrie 2026, într-un oraș în care aproape fiecare clădire publică fusese avariată sau distrusă, o școală catolică și-a deschis porțile. Școala Patriarhiei Latine din Gaza, închisă de aproape trei ani, a primit în prima zi 1 005 elevi, de la grădiniță până la clasa a XII-a, și 77 de profesori. Cei mai mulți dintre copii sunt musulmani. Înainte de război, Gaza avea cinci școli creștine — trei catolice, una ortodoxă, una evanghelică. Acum funcționează doar aceasta. Cardinalul Pierbattista Pizzaballa a explicat alegerea printr-o întrebare simplă: fără a le oferi copiilor educație, cum poate exista speranță?

Imaginea rezumă ce reprezintă școlile pentru Patriarhia Latină a Ierusalimului. Ele sunt cea mai mare operă a diecezei, cel mai mare angajator al ei și locul unde creștinii și musulmanii din Țara Sfântă se întâlnesc zilnic, din copilărie. Ele sunt, de asemenea, prima destinație a banilor trimiși de Ordinul Ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

O rețea născută lângă biserici

Majoritatea școlilor Patriarhiei din Palestina datează din secolul al XIX-lea, din primele decenii de după restaurarea din 1847. Modelul era același peste tot: unde se ridica o biserică parohială, se construia alături o școală. Școala ținea legată de parohie generația următoare, iar biserica dădea școlii un loc, un preot și o comunitate care o susținea.

Astăzi, rețeaua acoperă trei dintre cele patru țări ale diecezei. Ea este administrată de trei direcții generale: părintele Yacoub Rafidi conduce școlile din Palestina, părintele Firas Nasraween pe cele din Iordania, iar Wissam Aboud pe cele din Israel. Fiecare rețea funcționează după regulile statului în care se află, cu propriile examene și propriile surse de finanțare publică.

Câte școli, câți elevi: cifre care nu concordă

Cine caută numărul exact de școli găsește mai multe răspunsuri, toate venind din surse oficiale. Diferențele țin de an, de faptul că unele rapoarte numără grădinițele și creșele separat, iar altele nu, și de statutul școlii din Gaza, închisă între 2023 și 2026.

Formularea corectă este deci: între 41 și 44 de școli, cu aproximativ 19 000 de elevi. Iordania are de departe cele mai multe — 25, adică mai mult de jumătate. Proporția elevilor creștini a coborât ușor, de la circa 60% în anii 2010 la aproximativ 58% în 2025. Pandemia a avut aici un rol: în anii Covid, școlile au pierdut peste 600 de elevi, cei mai mulți creștini, ale căror familii nu mai puteau plăti taxele sau au emigrat.

≈ 19 000

de elevi

25 · 12 · 6

școli în Iordania, Palestina și Israel

≈ 58%

elevi creștini, restul musulmani

1 005

elevi la redeschiderea școlii din Gaza

Creștini și musulmani în aceeași bancă

Școlile Patriarhiei nu sunt școli confesionale închise. Ele primesc copii musulmani de la începuturi, iar în unele locuri aceștia sunt majoritari. Proporțiile variază enorm de la un loc la altul și spun mult despre geografia creștină a regiunii.

La Taybeh, biblicul Efraim, ultimul sat integral creștin din Palestina, cele două școli ale Patriarhiei au aproape numai elevi creștini. La Gaza, situația este inversă: în 2022, școala parohială avea 210 elevi, dintre care 35 creștini; o altă școală din oraș avea 630 de elevi, dintre care circa 70 creștini. În Iordania, la Madaba, școala parohiei are 600 de elevi, într-un oraș cu o comunitate catolică vie — peste 800 de credincioși la liturghia duminicală.

Pentru o Biserică minoritară, clasa mixtă are o miză care depășește educația. Copiii creștini și musulmani care împart ani la rând aceeași bancă, aceiași profesori și aceleași serbări cresc cu o cunoaștere a celuilalt pe care nicio declarație de dialog nu o poate înlocui. Redeschiderea școlii din Gaza, cu o majoritate de elevi musulmani, arată că Patriarhia înțelege școala ca pe un serviciu adus întregii societăți, nu doar comunității proprii.

Profesorii, coloana vertebrală

O școală este, înainte de toate, un corp profesoral. Rețeaua Patriarhiei avea 1 777 de angajați în 2021–2022. Ordinul subvenționează salariile a peste 1 500 de profesori și angajați din cele 38 de școli din Iordania și Palestina, unde trăiesc peste 15 000 de elevi. Pentru cei aproximativ 250 de angajați ai celor șase școli din Israel, unde învață circa 5 000 de copii, subvenția nu se aplică: aceste școli sunt finanțate în mare parte de Ministerul israelian al Educației.

Contextul face din acest salariu o miză majoră. Șomajul depășește 20% în Palestina și în Iordania, iar în Cisiordania pelerinajele, din care trăiau multe familii creștine, s-au prăbușit după 2023. A plăti la timp un profesor din Taybeh sau din Mafraq înseamnă a ține o familie creștină în orașul ei.

Ordinul a făcut din salariile profesorilor o prioritate explicită. Între 2016 și 2020 a finanțat un program de 4,2 milioane de dolari care a ridicat salariile profesorilor din Iordania și a alimentat fondul de pensii al profesorilor din Palestina; ultimele tranșe au fost plătite în 2020. Campania nord-americană din 2025 a rezervat la rândul ei patru milioane de dolari salariilor.

Cum finanțează Ordinul școlile

Educația este cel mai mare capitol al sprijinului pe care Ordinul îl dă Patriarhiei. În 2024, din cele 11,4 milioane de dolari ale finanțării de bază, puțin peste 5 milioane au mers la școli, adică aproximativ 24% din bugetul școlilor din Palestina și Iordania. În anul școlar 2023–2024 suma transferată pentru educație a depășit tot 5 milioane de dolari. Pentru comparație, în 2021–2022 contribuția anuală era de circa 4,8 milioane, iar în 2019–2020 transferul lunar pentru școli era de 290 000 de dolari.

Pe lângă această subvenție permanentă, locotenențele adoptă proiecte concrete, propuse de Patriarhie și evaluate de Comisia pentru Țara Sfântă. Procedura este descrisă în capitolul Ajutorul umanitar. Iată câteva exemple, toate documentate în anuarele Ordinului:

• 2020–2021: renovarea școlii din Safout, în Iordania; un teren de joacă la Jifna; table interactive; săli de clasă noi la Mafraq; un centru de studiu la școala Al-Ahliyya din Ramallah.
• 2022: șaisprezece biblioteci școlare renovate și douăzeci de table interactive și proiectoare în șapte școli, pentru 3 303 elevi și 296 de profesori, cu banii locotenenței nord-estice a Statelor Unite; temelia școlii din Ader, în Iordania, finanțată de locotenența din Germania; la școala Sfânta Familie din Gaza, holul de intrare și laboratorul (Anglia și Țara Galilor), o copertină de oțel deasupra curții (Țările de Jos), extinderea laboratorului de informatică (Franța).
• 2023: 28 de proiectoare interactive pentru opt școli din Palestina, între care Taybeh, Birzeit, Aboud, Ain Arik și Jifna; instalații sanitare la școala din al-Fuheis; burse pentru 26 de elevi ai școlii Sfânta Familie din Gaza, plătite de locotenența din Austria.
• 2025: o sală polivalentă de 240 de metri pătrați la școala Al-Ahliyyah din Ramallah (615 elevi, 47 de profesori), pentru aproximativ 177 000 de dolari; terenul de joacă al școlii din Taybeh (circa 400 de elevi), peste 74 000 de dolari; panouri fotovoltaice pe casa parohială, sala și școala de la Beit Sahour, lângă Câmpul Păstorilor (413 elevi), circa 44 000 de dolari.

Campania „Ensuring the Future”

După octombrie 2023, locotenențele nord-americane au lansat, cu aprobarea Marelui Magisteriu, o campanie de capital dedicată exclusiv școlilor: Ensuring the Future. Ținta inițială, de 8 milioane de dolari, a fost ridicată în martie 2025 la 12 milioane: 8 milioane pentru renovarea și modernizarea claselor și clădirilor, 4 milioane pentru salariile profesorilor. În 2025 campania a adus peste 3,6 milioane de euro, contribuind la creșterea record a veniturilor Ordinului. Rezultatele vizibile: 22 de proiecte de renovare încheiate în 19 școli din Iordania și Palestina. În toamna lui 2025, Comisia pentru Țara Sfântă a vizitat școlile din Jubeiha, Marka și Na'our, în Iordania.

În anii de criză

Războiul a lovit școlile pe mai multe căi. Familiile care și-au pierdut veniturile din turism nu mai puteau plăti taxele; Patriarhia a acordat, din fondurile de urgență, burse, taxe școlare și rechizite pentru 5 000 de elevi din Ierusalim, Cisiordania și Iordania. Cu ocazia Jubileului din 2025, a anulat datoriile de școlarizare acumulate până la anul școlar 2024–2025.

Ideea nu era nouă. În 2020, fondul Covid al Ordinului, de peste 2,5 milioane de euro, plătise deja taxele școlare în aproximativ 40 de școli. Tiparul se repetă: când familiile nu mai pot plăti, Ordinul plătește în locul lor, ca să nu se piardă elevii.

La Gaza, cele două școli catolice s-au închis în anul școlar 2023–2024. Școala Patriarhiei din cartierul Zeitoun a devenit adăpost pentru aproximativ 650 de creștini; școala Sfânta Familie din cartierul Remal a fost grav avariată. Din iunie 2024, parohia a organizat cursuri de recuperare pentru 180 de elevi, în săli improvizate. Redeschiderea din septembrie 2026 încheie acest capitol provizoriu, chiar dacă Patriarhia nu a precizat cine a finanțat redeschiderea.

Noile amenințări

În aprilie 2026, cardinalul Pizzaballa a semnalat Marelui Magisteriu două decizii care îngrijorează școlile din Ierusalim. Școlile din oraș au fost obligate să adopte bacalaureatul israelian, Bagrut, în locul celui palestinian, Tawjihi, sub amenințarea pierderii finanțării publice. În același timp, autoritățile israeliene au invalidat echivalarea diplomelor palestiniene, inclusiv a celor eliberate de Universitatea din Betleem, pentru predarea în Ierusalim — ceea ce lovește direct recrutarea profesorilor. În Galileea, școlile catolice se plâng de o finanțare publică insuficientă.

Pentru școlile din Palestina și Iordania, problema rămâne alta: fără subvenția Ordinului, taxele ar trebui să crească, iar elevii creștini, cei mai fragili economic, ar fi primii care ar pleca. De aceea școlile ocupă un loc atât de mare în bugetul Ordinului și în vizitele cavalerilor și doamnelor care merg în pelerinaj: o oră petrecută într-o clasă din Taybeh sau din Madaba explică mai bine decât orice raport unde ajung ofrandele.