Regina Palestinei, ocrotitoarea Ordinului

Pe o colină împădurită dintre Ierusalim și Tel Aviv, la nord-vest de Beit Shemesh, o statuie a Fecioarei înaltă de șase metri privește spre câmpia de coastă. Pe frontonul bisericii de sub ea scrie, în latină, Reginæ Palæstinæ, „Reginei Palestinei”. În fiecare toamnă, de obicei în ultima duminică din octombrie, credincioșii parohiilor latine din Țara Sfântă urcă aici în pelerinaj. Sanctuarul de la Deir Rafat este numit, în publicațiile Ordinului, „plămânul spiritual al diecezei”.

Titlul sub care este cinstită aici Maria are o dată de naștere precisă și un autor cunoscut. Iar autorul lui a condus, timp de aproape douăzeci de ani, chiar Ordinul Sfântului Mormânt.

15 iulie 1920: un patriarh nou, un titlu nou

Luigi Barlassina a devenit Patriarh Latin al Ierusalimului în 1920, urmându-i lui Filippo Camassei (1906–1919). Avea să păstreze scaunul până în 1947. Ierusalimul trecuse, la sfârșitul lui 1917, din stăpânirea otomană sub administrație britanică, iar dieceza pe care o primea abia ieșea din Primul Război Mondial.

La 15 iulie 1920, la intrarea solemnă în Bazilica Sfântului Mormânt, gestul cu care un patriarh își ia în primire catedrala, Barlassina și-a consacrat dieceza Fecioarei Maria. Atunci a invocat-o pentru prima dată ca „Regină a Palestinei”. A compus și o rugăciune, O, Marie Neprihănită, și a cerut ca această „supplică” să fie recitată regulat în parohiile și comunitățile religioase din Țara Sfântă. Textul integral, în română și în engleză, se află în capitolul Rugăciuni.

Rugăciunea explică singură titlul. Palestina îi aparține Mariei „mai mult decât oricare altă țară”, pentru că acolo s-a născut, acolo și-a trăit virtuțile și durerile și de acolo „a dăruit lumii pe Răscumpărătorul”. Regalitatea Mariei, veche în tradiția latină, este legată aici de un pământ anume, cel în care Maria a trăit și pe care l-a străbătut cu Fiul ei.

În 1928, Papa Pius al XI-lea a renunțat la titlul de Mare Maestru al Ordinului, purtat de papi din 1907, și l-a încredințat din nou Patriarhului Latin. Barlassina a condus astfel Ordinul din 1928 până la moartea sa, la 27 septembrie 1947. Patriarhul care a dat Mariei titlul de Regină a Palestinei a fost, prin urmare, și Mare Maestru al cavalerilor Sfântului Mormânt. Perioada este descrisă în capitolul Secolul al XX-lea.

Sanctuarul de la Deir Rafat

Pentru noul titlu, Barlassina a vrut un sanctuar. L-a ridicat la Deir Rafat, după planurile benedictinului Maurizio Gisler (1855–1940), călugăr al Abației Adormirii de pe Muntele Sion. Lucrările au început în 1925 și s-au încheiat în 1927; patriarhul a inaugurat biserica în 1928. Unele enciclopedii dau ca an al fondării 1927, adică anul încheierii construcției.

Potrivit Marelui Magisteriu, Ordinul „a contribuit decisiv la finanțarea unei mari părți a construcției”. Legătura dintre cavaleri și sanctuar a fost de la început și una de bani, și una de evlavie.

1. 15 iulie 1920

   Consacrarea diecezei

   Patriarhul Luigi Barlassina invocă pentru prima dată titlul de Regină a Palestinei, la intrarea solemnă în Bazilica Sfântului Mormânt.

2. 1925–1927

   Construcția sanctuarului

   Biserica de la Deir Rafat este ridicată după planurile benedictinului Maurizio Gisler, cu sprijinul financiar al Ordinului.

3. 1928

   Inaugurarea

   Barlassina inaugurează sanctuarul. Îngrijirea lui este încredințată Surorilor Sfintei Doroteea.

4. 1933

   Sărbătoarea aprobată

   Solemnitatea Reginei Palestinei este aprobată sub Pius al XI-lea.

5. 1934

   Trandafirii din avion

   Doi cavaleri ai Ordinului zboară de la Milano și aruncă trandafiri deasupra sanctuarului.

6. 1983

   Cincizeci de ani de sărbătoare

   Ioan Paul al II-lea îndeamnă locotenențele italiene să lucreze sub ocrotirea Mariei.

7. 21 ianuarie 1994

   Ocrotitoarea Ordinului

   Prin decretul Est quidem notum, Ioan Paul al II-lea o proclamă pe Regina Palestinei patroană a Ordinului.

8. 2009

   Noile păzitoare

   Sanctuarul trece în grija surorilor din Familia Monastică de la Betleem.

9. 31 octombrie 2010

   Consacrarea Țării Sfinte

   La Deir Rafat, Țara Sfântă este consacrată Mariei.

10. 30 octombrie 2021

    Sinodul diecezan

    Patriarhia Latină deschide aici etapa diecezană a procesului sinodal.

Fațada poartă inscripția Reginæ Palæstinæ și statuia de șase metri. Înăuntru, tavanul și o parte a pereților sunt acoperite cu salutul îngerului, „Bucură-te, Marie”, scris în 280 de limbi, lucrare a unui artist palestinian. Un tablou pictat de o călugăriță franciscană o arată pe Maria binecuvântând Țara Sfântă, de la Carmel până la Ierusalim.

Din 1928 până în 2006, sanctuarul a fost îngrijit de Surorile Sfintei Doroteea. Din 2009, l-au primit călugărițele din Familia Monastică de la Betleem, o comunitate contemplativă. Surorile aceleiași familii monastice au pictat icoana Reginei Palestinei pe care cardinalul Filoni i-a dăruit-o Papei Leon al XIV-lea la audiența din 23 octombrie 2025.

Sanctuarul nu este doar un loc de pelerinaj. Patriarhia l-a ales pentru momentele în care dieceza vorbește ca un întreg: consacrarea Țării Sfinte Mariei, la 31 octombrie 2010, și deschiderea etapei diecezane a Sinodului, la 30 octombrie 2021. Ambele date cad în preajma sărbătorii.

Sărbătoarea: ultima duminică din octombrie și 25 octombrie

Sărbătoarea Reginei Palestinei s-a ținut de la început în ultima duminică din octombrie. Solemnitatea a fost aprobată în 1933. Sursele formulează diferit: Marele Magisteriu scrie că a fost „aprobată în 1933 de Papa Pius al XI-lea”, altele vorbesc de aprobarea Sfântului Scaun sau a Sfintei Congregații a Riturilor. Toate converg asupra anului.

Astăzi, data liturgică este 25 octombrie, pe care Marele Magisteriu o numește „data exactă a sărbătorii după calendarul liturgic”. Sărbătoarea ține de calendarul propriu al Patriarhiei Latine, pentru care este sărbătoare patronală. Liturghia ei nu figurează în Liturghierul Roman universal, iar textele ei liturgice nu sunt publicate pe internet. Locotenențele Ordinului o celebrează „în jurul datei de 25 octombrie”, iar credincioșii din Țara Sfântă se adună la Deir Rafat, de obicei, în ultima duminică a lunii. Principiile de conduită ale Ordinului, din 2012, mai indicau ultima duminică din octombrie.

Sărbătoarea încheie luna Rozariului. În octombrie 2021, cardinalul Filoni le-a cerut membrilor să recite Rozariul în fiecare zi a lunii care „se încheie pentru noi cu sărbătoarea Maicii Domnului a Palestinei”. Ordinul a ales aceeași zi și pentru acte de guvernare: la 25 octombrie 2024, Marele Maestru și Guvernatorul general au semnat scrisoarea de promulgare a Regulamentului general.

Cum este înfățișată Regina Palestinei

Iconografia titlului s-a fixat la Deir Rafat. Ceea ce publicațiile Ordinului numesc „prima imagine” o arată pe Maria luminoasă, înconjurată de îngeri pe nori, cu mâna întinsă peste un peisaj în care se recunosc Ierusalimul și Ierihonul. Este imaginea unei regine care ocrotește un ținut, nu a unei regine pe tron.

La sediul Marelui Magisteriu din Roma se află o icoană diferită, descrisă în Documentul despre formare. Maria șade pe tron și ține pe genunchi nu Pruncul, ci Ierusalimul.

Icoana leagă așadar trei niveluri de lectură: orașul real, cu pietrele lui; Biserica, trupul credincioșilor; și Ierusalimul ceresc, care „coboară din cer, de la Dumnezeu” la sfârșitul Apocalipsei. Barlassina încheia rugăciunea din 1920 cu aceeași trecere, „din acest Ierusalim pământesc în strălucirile celui ceresc”.

Nu trebuie confundată cu Regina Palestinei o altă icoană legată de Ordin. În 2018, Papa Francisc a dăruit fiecărei locotenențe o icoană a Maicii Domnului a Creștinilor Persecutați, ca semn al grijii pentru Bisericile încercate din Orientul Mijlociu.

De ce este ocrotitoarea Ordinului

Legătura a crescut în etape. Prima a fost personală: Barlassina, autorul titlului, a fost și Mare Maestru între 1928 și 1947, iar Ordinul a plătit o mare parte din sanctuar. A doua a venit de la Roma. La 10 decembrie 1983, la cincizeci de ani de la aprobarea sărbătorii, Ioan Paul al II-lea le-a vorbit locotenențelor din nordul și centrul Italiei, adunate pentru Jubileul Răscumpărării, și le-a cerut să lucreze sub ocrotirea Mariei. Discursul este citat de Ordin drept începutul legăturii sale mariane oficiale.

Zece ani mai târziu, în 1993, cardinalul Giuseppe Caprio, Mare Maestru între 1988 și 1995, i-a cerut Papei să o declare pe Regina Palestinei ocrotitoarea Ordinului. Ioan Paul al II-lea a acceptat prin decretul Est quidem notum, din 21 ianuarie 1994. În 1998, în discursul către Marele Magisteriu, același papă o numea pe Maria, Regina Palestinei, „patroana cerească” a Ordinului.

Motivul profund ține de spiritualitatea Ordinului. Documentul despre formare o pune pe Maria în fruntea modelelor propuse cavalerilor și doamnelor (§55), înaintea pelerinilor și a sfinților. Ea este femeia care a stat lângă Cruce și pe care Fiul a dat-o ucenicilor drept mamă (In 19, 26–27). Este și cea care s-a rugat cu apostolii în Cenacol, la Rusalii (Fap 1, 14), în orașul unde Ordinul își are rădăcinile. Un ordin care vrea să susțină Biserica Mamă a Ierusalimului își alege ca ocrotitoare pe Mama care a trăit acolo.

Papii de după 1994 au păstrat invocarea. Francisc le-a cerut membrilor, în 2018, să o invoce pe „Maica Domnului a Palestinei”, iar în 2023 a pomenit-o pe Maria, „Regina Palestinei”, în discursul despre formare. Leon al XIV-lea a primit în 2025 icoana ei, pictată de surorile din Familia Monastică de la Betleem. Cuvintele lor sunt adunate în Cuvântul papilor.

Regina Palestinei în viața unei locotenențe

Pentru un cavaler sau o doamnă, titlul nu rămâne o pagină de istorie. Sărbătoarea din 25 octombrie este una dintre cele patru sărbători proprii ale Ordinului și una dintre zilele în care membrii pot dobândi indulgența plenară, dacă își reînnoiesc făgăduința de a respecta Constituția. Locotenențele o celebrează în jurul acestei date, în propriile lor biserici.

Rugăciunile legate de titlu s-au înmulțit în ultimele decenii. Locotenențele americane recomandă recitarea zilnică a rugăciunii Memorare către Regina Palestinei, pentru pacea în Țara Sfântă. Rugăciunea pentru pace compusă de cardinalul Filoni în mai 2021 este reprodusă pe pagina oficială a sărbătorii. Patriarhul Pizzaballa a cerut comunităților monahale din dieceza sa o rugăciune nouă către ocrotitoarea Ordinului, iar părintele David Neuhaus a scris o alta, pentru pacea între popoarele țării. Toate se găsesc în capitolul Rugăciuni.

În itinerarul obișnuit al unui pelerinaj catolic, Deir Rafat este una dintre primele opriri după sosirea la Tel Aviv, alături de Jaffa sau de Emaus, înainte de plecarea spre Galileea. Itinerarul unui astfel de pelerinaj este descris în capitolul Pelerinajul.

Devoțiunea a trecut și dincolo de Țara Sfântă. La Praszka, în arhidieceza de Częstochowa, în Polonia, există un sanctuar al Maicii Domnului a Palestinei, întemeiat de un cavaler polonez al Ordinului.

6 m

înălțimea statuii de pe fațada de la Deir Rafat

280

de limbi în care este scris „Bucură-te, Marie”

1933

anul aprobării sărbătorii

1994

Regina Palestinei devine ocrotitoarea Ordinului