
Nouă secole de istorie
De la mormântul gol din grădina lui Iosif din Arimateea la palatul din Via della Conciliazione: o istorie care trece prin cruciade, prin veghea franciscanilor și prin restaurarea voită de Pius al IX-lea.
8 capitole
Godefroy de Bouillon depune trofeele de la Ascalon în Sfântul Mormânt (august 1099), Sălile Cruciadelor, Versailles · Wikimedia Commons · Marc Baronnet, CC BY-SA 4.0
01Mormântul gol
Înainte de a fi numele unui ordin, Sfântul Mormânt a fost un loc. Mai bine de o mie de ani, o peșteră funerară săpată în stâncă la marginea Ierusalimului a fost îngropată, regăsită, încoronată cu o bazilică imperială, arsă, dărâmată și ridicată din nou. Fără această istorie a pietrei, cavalerii de mai târziu nu ar avea ce păzi.
Citește capitolul
02Godefroy de Bouillon și canonicii
În iulie 1099, cruciații intră în Ierusalim, iar Sfântul Mormânt devine catedrala unui patriarhat latin. Un duce din Lorena primește conducerea orașului, un capitlu de canonici preia slujba la Mormânt, iar în jurul lor apar oameni înarmați. Ce s-a petrecut cu adevărat și ce a adăugat legenda sunt două istorii diferite, pe care acest capitol le desparte.
Citește capitolul
03Cavalerii de la Mormânt
După căderea Acrei, Ierusalimul nu mai are cruciați, dar are pelerini. Din 1336 apar primele mărturii sigure despre nobili făcuți cavaleri chiar pe lespedea mormântului lui Hristos. Timp de cinci secole, sub privirea franciscanilor, această demnitate primită la capătul unui drum lung devine cea mai râvnită amintire a unui pelerinaj.
Citește capitolul
04Restaurarea din 1847
În 1847, Pius al IX-lea trimite din nou la Ierusalim un patriarh latin rezident și îi încredințează cavalerii Sfântului Mormânt. În două decenii, o confrerie de pelerini devine un ordin al Bisericii, cu statute, clase, ținută și un scop nou, susținerea Bisericii locale. În 1888 îi sunt deschise porțile și pentru femei.
Citește capitolul
05Secolul al XX-lea
În 1907, Ordinul Sfântului Mormânt era o anexă a Patriarhiei Latine, cu membri mai ales în Europa catolică. În 2005 avea sediul la Roma, un cardinal Mare Maestru, personalitate juridică în Statul Cetății Vaticanului și peste cincizeci de locotenențe. Secolul al XX-lea este secolul în care Ordinul a ieșit din Ierusalim pentru a lucra mai bine pentru el.
Citește capitolul
06Secolul al XXI-lea
În două decenii, Ordinul și-a rescris Constituția, și-a schimbat ritualul, a trecut printr-o pandemie și a răspuns unui război care a lovit din plin Biserica din Țara Sfântă. În octombrie 2025, Leon al XIV-lea canoniza un cavaler de mare cruce și le cerea celor aproape treizeci de mii de membri să rămână păzitori ai Mormântului lui Hristos.
Citește capitolul
07Cronologie
De la Învierea lui Hristos la reafirmarea din 2026: toate datele, pe o singură axă.
Citește capitolul
08Marii Maeștri
Ordinul Sfântului Mormânt a fost condus pe rând de gardianul franciscan al Muntelui Sion, de patriarhii latini ai Ierusalimului, de trei papi și, din 1940, de opt cardinali. Fiecare a lăsat o urmă precisă, de la mutarea la Roma la Constituția din 2020. Capitolul de față le adună numele, datele și faptele.
Citește capitolul